ÎCCJ, Decizia nr. 89/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 214 din 29 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva sentinței nr. 858 din 2 octombrie 2018, pronunțate de Judecătoria Târgu Secuiesc în dosarul nr. x/2017. În motivarea hotărârii, instanța de revizuire a reținut că, în speță, raportat la obiectul, cauza, părțile și natura celor două hotărâri pe care revizuenta le apreciază, în mod nejustificat ca fiind contrare, nu este îndeplinită condiția reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., privind existența unor "…hotărâri potrivnice, date de instațe de același grad sau de grade diferite…" care să încalce "…autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A. S.A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. civ.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 22 decembrie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018.

Prin încheierea din 25 ianuarie 2021, Completul de filtru a analizat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părțile din dosar, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

La 12 februarie 2021, recurenta a depus punct de vedere cu privire la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a reluat istoricul cauzei.

III. Considerentele Înaltei Curți

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate, îndeplinirea cerințelor de admisibilitate a recursului.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că susținerile invocate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nestructurate juridic, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi considerate veritabile critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, și, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-revizuentă nu a formulat, în realitate, nicio critică referitoare la soluția și considerentele deciziei pronunțate în revizuire, ce formează obiectul prezentului recurs.

În contextul în care nu este identificată nicio critică referitoare la hotărârea pronunțată în revizuire, nu se poate realiza o încadrare a susținerilor din recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în procedura reglementată de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Completul de filtru va anula recursul în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. S.A. împotriva deciziei nr. 214 din 29 ianuarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2021.