ÎCCJ, Decizia nr. 322/2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor reține următoarele:

Prin încheierea nr. 511 din data de 15 decembrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă contestația privind durata procesului, formulată de contestatorul A. cu referire la dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a dispune astfel, secția penală a Înaltei Curți a reținut că, în cauză, contestatorul a arătat că formulează contestație privind durata procesului penal împotriva încheierii din data de 29.09.2020, pronunțată în dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Totodată, contestatorul și-a exprimat nemulțumirea față de soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești în ceea ce îl privește, apreciindu-le ca fiind nelegale și netemeinice, susținând că, prin respectivele soluții, s-a urmărit tergiversarea cauzelor în care a avut calitatea de parte.

Analizând contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A., Înalta Curte, secția penală a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia.

Prealabil, s-a constatat că, față de dispozițiile art. 4882 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte, secția penală este instanța competentă în soluționarea prezentei cauze, ca instanță ierarhic superioară celei pe rolul căreia se află cauza la care se referă contestația privind durata procesului penal.

Prin raportare la dispozițiile art. 4881 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd că "dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplinește într-o durată rezonabilă, se poate face contestație, solicitându-se accelerarea procedurii", instanța a subliniat că pentru a fi formulată o contestație la durata procesului penal, este necesar ca activitatea de judecată să fie în desfășurare, adică să existe o cauză pendinte, aflată pe rolul unei instanțe de judecată.

Secția penală a Înaltei Curți a reținut că, în speța de față, contestatorul a formulat contestația privind durata procesului penal cu privire la dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, care a fost soluționat prin încheierea pronunțată la data de 29.09.2020.

Prin urmare, neexistând o procedură aflată pe rol, a cărei accelerare să fie solicitată, așa cum prevăd dispozițiile anterior menționate, secția penală a Înaltei Curți a constatat că, în cauză, contestația privind durata procesului penal este lipsită de obiect.

Împotriva încheierii nr. 511 din data de 15 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020, contestatorul A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători la data de 14 iunie 2021, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, termen la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, prin raportare la actele și lucrările dosarului, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele următoare:

Dându-se eficiență principiului legalității căilor de atac consfințit prin art. 129 din Constituția României, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

În aceste condiții, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În mod concret, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

Raportând dispozițiile legale incidente la cauza dedusă judecății, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că a fost sesizat cu contestația formulată de A. împotriva încheierii nr. 511 din data de 15 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și justiție, secția penală prin care a fost respinsă contestația privind durata procesului penal, cu referire la dosarul penal nr. x/2020 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Contestația privind durată procesului penal este reglementată de dispozițiile art. 4881 și următoarele din C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen., "încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac".

Prin urmare, conform dispozițiilor legale precitate, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei încheieri definitive, nesusceptibile de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege reprezintă o încălcare a principiului legalității, respectiv a principiului unicității căilor de atac și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 511 din data de 15 decembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 511 din data de 15 decembrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - MM