ÎCCJ, Decizia nr. 343/2021

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 25 din data de 16 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația împotriva încheierii nr. 24 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava și a fost obligat contestatorul la plata către stat a sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut, în esență, că, prin încheierea nr. 28 din 13 ianuarie 2021 a Tribunalului Suceava, a fost anulată cererea formulată în numele petentului A., având ca obiect contestație privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei, întrucât cererea nu este semnată și nu există dovada că aceasta este asumată de persoana care a formulat-o, fapt pentru care instanța de fond a apreciat că nu a putut fi în mod legal învestită cu judecarea acesteia.

Totodată, a observat că încheierea prin care instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac și a constatat că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive pronunțate de Tribunalul Suceava, context în care contestația formulată de acesta apare ca fiind inadmisibilă.

Împotriva încheierii penale nr. 25 din data de 16 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, la data de 15 martie 2021, contestatorul A. a formulat "plângere (...) împotriva tuturor soluțiilor pronunțate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2020", pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei.

Prin încheierea nr. 347 din data de 13 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 25 din data de 16 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege." În aplicarea acestor dispoziții constituționale, legiuitorul a stabilit regulile aplicabile procesului penal, inclusiv regimul exercitării căilor de atac, dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Totodată, s-a reținut că, din reglementarea principiului legalității căilor de atac, atât în cuprinsul art. 129 din Constituție ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."), cât și al art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară ("Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.") reiese că o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești nu poate fi exercitată decât în condițiile prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității. Prin urmare, declararea unei căi de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o cerere inadmisibilă.

În acest context, instanța supremă a reținut că încheierea penală nr. 25 din data de 16 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, ce face obiectul prezentei căi de atac, este pronunțată într-o cauză având ca obiect contestația declarată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 24 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția penală, hotărâre prin care a fost soluționată contestația privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Vatra Dornei, întemeiată pe dispozițiile art. 4881 și următoarele din C. proc. pen.

Totodată, s-a reținut faptul că în procedura specială a contestației privind durata procesului penal, reglementată de dispozițiile art. 4881 - 4886 din C. proc. pen., legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea obținerii unei hotărâri definitive prin care să se dispună accelerarea procedurii judiciare atât pentru cauzele aflate în faza de urmărire penală, cât și pentru cauzele aflate în faza judecății, hotărârile pronunțate în materie fiind definitive, conform dispozițiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. care prevăd că:

"Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac."

Pe cale de consecință, hotărârile pronunțate în căile de atac declarate direct sau în cascadă împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația, așa cum este și încheierea penală nr. 25 din data de 16 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, nu sunt supuse, la rândul lor, niciunei căi de atac, nefiind exercitate în ordinea instituită de legiuitor.

Având în vedere că A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac îndreptate împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de reformare, instanța supremă a apreciat că demersul său judiciar nu este admisibil.

Împotriva încheierii nr. 347 din data de 13 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 4 octombrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de petent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale "Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

Mai mult decât atât, Completul de 5 Judecători al instanței supreme reține că noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicție.

În cauză, petentul A. a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea nr. 347 din data de 13 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 25 din data de 16 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Prin urmare, încheiere nr. 347 din data de 13 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020 este o hotărâre împotriva căreia nu mai poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară, iar calea de atac declarată de petent nu poate fi calificată nici formal, într-o cale de atac dintre cele prevăzute de legea procesual penală.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 347 din data de 13 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii nr. 347 din data de 13 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2021.

GGC - ED