ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4435/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin acțiunea/contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 4.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea rezoluției (fără număr), nr. lucrare x, din data de 18.02.2020, și a rezoluției de clasare nr. x/A din 4.11.2019, nr. lucrare x, precum și luarea măsurilor ce se impun pentru soluționarea legală a cauzei.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 963 din 15.10.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 963 din 15.10.2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., fără a-l în cadra în drept,

În cadrul cererii de recurs, a susținut recurentul-reclamant că probele legale nu au fost analizate la niciun nivel, iar cele ilegale au stat la baza emiterii hotărârii atacate.

De asemenea, precizează că în tot acest circuit al cauzei, la toate nivelele se invocă prin diverse articole de legi că magistrații sunt independenți în luarea deciziilor indiferent de așa zisele greșeli comise. Apreciază că magistrații răspund, ca orice cetățean ce exercită o funcție de execuție, de greșelile sau abuzurile făcute conform Constituției României.

Mai arată că instanța de fond a făcut, în cuprinsul hotărârii, un istoric al acțiunilor scriind pagini întregi care nu ajută la lămurirea cauzei.

În cadrul cererii, recurentul-reclamant nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare la data de 2.02.2021 în cadrul căreia a invocat excepția nulității recursului, solicitând, în principal a se anula recursul, ca nemotivat și în subsidiar, a se respinge, ca nefondat și a se menține hotărârea atacată, ca fiind legală și temeinică.

În susținerea excepției nulității recursului, a arătat intimata-pârâtă că aspectele invocate de recurent nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzut la art. 488 C. proc. civ., iar simpla declarare a recursului nu dispensează recurentul de obligația indicării și argumentării motivelor de casare eventual incidente, asupra cărora să poată aprecia instanța de control judiciar.

Pe fondul recursului, susține că, în mod justificat Curtea a constatata că acțiunea reclamantului este neîntemeiată în lumina regulilor și principiilor care guvernează raporturile dintre activitatea judecătorilor și cea a inspectorilor judiciari, în mod special limitările legale ale verificărilor pe care aceștia din urmă le pot efectua, puse în discuție de recurentul - reclamant.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 din C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) din C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 5 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de către intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte o constată ca fiind întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., reținând următoarele:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară anularea rezoluției (fără număr), nr. lucrare x, din data de 18.02.2020, și a rezoluției de clasare nr. x/A din 4.11.2019, nr. lucrare 19-x, precum și luarea măsurilor ce se impun pentru soluționarea legală a cauzei.

Ca urmare a respingerii acțiunii de către prima instanță, reclamantul A. a declarat recurs și, fără a încadra criticile sale în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la articolul 488 alin. (1) din C. proc. civ., a invocat nelegalitatea sentinței de fond susținând faptul că probele " legale nu au fost analizate la niciun nivel, iar cele ilegale au stat la baza emiterii hotărârilor judecătorești".

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recurentul nu a încadrat recursul său în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute în textele de lege sus-menționate.

Astfel, se constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul nu a încadrat expres recursul său în unul sau mai multe din motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nici aspectele invocate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de textul de lege anterior menționat, partea exprimându-și doar nemulțumirea cu privire la soluția dată de instanța de fond.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond și necombătând în vreun fel raționamentul acesteia, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În ceea ce privește criticile recurentului, în sensul că " în această cauză probele legale nu au fost analizate la nici un nivel, iar cele ilegale au stat la baza emiterii hotărârilor judecătorești", acestea nu pot fi reținute de instanța de control judiciar, în considerarea faptului că, în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 din C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie. Or, criticile vizând modalitatea de interpretare și apreciere de către instanța de judecată a probatoriilor administrate în cauză, se constituie drept critici de netemeinicie, motiv pentru care acestea nu vor fi analizate, pe considerentul că, pe calea acestei căi extraordinare de atac pot fi aduse doar critici de nelegalitate și nu de netemeinicie a hotărârii atacate.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Mai mult decât atât, Înalta Curte constată că, invocarea de către recurent a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., la data de 15.02.2021, respectiv la data de 23.09.2021, prin Răspunsul la întâmpinare, apoi prin Concluziile (parțial identice cu Răspunsul la întâmpinare) depuse la dosar pentru termenul de judecată când cauza a fost reținută spre soluționare, este una formală, nefiind formulate veritabile critici de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în dispozițiile legale invocate de recurent. Chiar și în ipoteza în care, prin Răspunsul la întâmpinare partea ar fi formulat critici ce s-ar fi încadrat în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea nu ar fi putut fi reținute de către instanța de control judiciar, fiind formulate peste termenul legal, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal...", adică în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii judecătorești atacate, prevăzut de art. 45

1

alin. (6) din Legea nr. 317/2004, ce s-a împlinit încă din data de 9.12.2020, ceea ce înseamnă că, depunerea unei completări la aceste motive, mult după împlinirea termenului, este, evident, afectată de sancțiunea specifică, cea a nulității respectivelor completări ale motivelor de recurs, acestea fiind de ordine privată, nu publică.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri generale, pur teoretice, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1 - 8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1 - 8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele sentinței recurate, în condițiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse și reținând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecția Judiciară și, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul promovat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 963 din 15 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.

GGC - MM