ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1236/2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.04.2024 sub nr. x/44/2024 pe rolul Curții de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a solicitat pe cale de ordonanță președințială, fără somație și fără trecerea vreunui termen, obligarea pârâților la a-i asigura medicamentul PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare de 100% (fără contribuție personală) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. y/44/2024.

Prin sentința civilă nr.123/2024 pronunțată la 23 aprilie 2024 , Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocată prin întâmpinări, ca nefondată, a respins, ca neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății, prin întâmpinări, a admis cererea de chemare în judecată formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a obligat pârâții să asigure reclamantului, pe baza prescripției medicale, în regim de compensare 100%, medicamentul PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) până la soluționarea definitivă a dosarului de fond nr. y/44/2024 aflat pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați.

Împotriva sentinței civile nr. 123/2024 pronunțate la 23 aprilie 2024 de Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând admiterea căii de atac și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a, coroborat cu art. 40 din Codul procedură civilă, orice demers judiciar („orice cerere”) poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisului atașat la dosarul instanței de recurs (fila 71), reclamantul A a decedat la data de 23 aprilie 2024, conform actului de deces nr. x/2024. Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin acțiune putând fi executată doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor părții decedate.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentința recurată și, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite excepția lipsei calității procesuale de folosință a intimatului-reclamant.

Admite recursurile declarate de Guvernul României, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr.123/2024 pronunțate la 23 aprilie 2024 de Curtea de Apel Galați – Secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Anulează acțiunea pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 martie 2025.