Decizia nr. 336/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 aprilie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul A a declarat recurs împotriva deciziei nr. 500 A din 27 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. La termenul din 21 mai 2024, stabilit în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că părțile, legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și că nu au solicitat judecarea în lipsă. Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la data de 11 februarie 2025 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc.

civ. Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele: În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății. Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă. Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 21 mai 2024 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii. Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (21 mai 2024) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de contestatorul A fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Constată perimat recursul declarat de contestatorul A împotriva deciziei nr. 500 A din 27 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în termen de 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 februarie 2025.