Decizia nr. 3039/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2054/2023 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, solicitând instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să dispună provizoriu: obligarea pârâților să asigure reclamantului pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% a combinației de medicamente Pembrolizumab (Keytruda) și Lenvatinib (Lenvima) până la soluționarea definitivă a dosarului de fond, aflat pe rolul Curții de Apel București.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2054 din 12 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX- a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernului României și a respins cererea în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și excepția inadmisibilității. Pe fond, a respins cererea, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței nr. 2054/12.12.2023 a Curții de Apel București, secția a IX - contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru următoarele motive întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: - în ceea ce privește condiția urgenței, aceasta este îndeplinită reclamanta suferind datorită imposibilității de a-și asigura din veniturile proprii tratamentul necesar, fapt care îi afectează dreptul la viață; - în ceea ce privește caracterul vremelnic, a susținut că măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea definitivă a litigiului asupra fondului, respectiv a cererii de chemare în judecată pe fond prin care a solicitat în obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale do sănătate- aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a combinației de medicamente Pembrolizumab (Keytruda) și Lenvatinib (Lenvima) pentru indicația terapeutică Carcinom Endometrial - în ceea ce privește neprejudecarea fondului, a arătat că nu solicită instanței să aprecieze asupra "fondului dreptului", ci doar să dispună măsuri provizorii pentru a i se asigura tratamentul necesar. În cauză, exista "o aparență de temeinicie" a solicitării, astfel: Medicamentul LENVATINIB(denumire comercială LENVIMA) este autorizat pentru punerea pe piață în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene. Potrivit prospectului aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului medicamentul LENVATINIB(denumire comercială LENVIMA) în combinație cu PEMBROLIZUMAB(denumire comercială KEYTRUDA) are indicație terapeutică pentru carcinom endometrial.

Apărările formulate în cauză Intimații - pârâț Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe, fiind realizată o corectă apreciere a cererii raportat la condițiile prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. Intimatul - pârât Ministerul Sănătății, prin întâmpinarea formulată a invocat excepția nulității recursului.

Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată, întrucât cererea de recurs cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora, motivele invocate putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arătând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ. Examinând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este întemeiat, pentru următoarele considerente: Recurenta - reclamantă a fost diagnosticată cu cancer endometrial, iar medicul curant a recomandat o combinație de medicamente Pembrolizumab (Keytruda) și Lenvatinib (Lenvima). Temeiul de drept al cererii reclamantei îl constituie dispozițiile art. 997 C. proc. civ., conform cărora instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantei există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Condițiile de admisibilitate prevăzute de acest text de lege, care trebuie îndeplinite cumulativ, sunt: caracterul provizoriu (vremelnic) al măsurii, urgența, neprejudecarea fondului și aparența dreptului. Instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite primele trei condiții de admisibilitate, constatând că nu este îndeplinită condiția aparenței dreptului. Referitor la condiția vizând aparența dreptului în favoarea reclamantei, intimații - pârâți invocă cadrul normativ reprezentat de H.G. nr. 720/2008, astfel cum a fost reținut și prin sentința atacată, din care rezultă că în favoarea reclamantei nu există această aparență, întrucât indicația pentru care a solicitat tratamentul nu se regăsește în protocolul terapeutic corespunzător administrării și monitorizării tratamentului. Înalta Curte constată că medicamentele în discuție nu au indicație terapeutică pentru afecțiunea de care suferă reclamanta, potrivit reglementărilor în vigoare, dar reține că din referatul medical rezultă că reclamanta suferă de o boală gravă - Cancer endometrial - iar medicul curant i-a prescris tratament cu combinația de medicamente Pembrolizumab (Keytruda) și Lenvatinib (Lenvima). Înalta Curte constată că reclamanta justifică aparența dreptului prin împrejurarea că medicamentul Lenvatinib(denumire comercială Lenvima) este autorizat pentru punerea pe piață în România, prin procedura centralizată la nivelul Uniunii Europene iar, potrivit prospectului aprobat de Agenția Europeană a Medicamentului, medicamentul Lennvatinib (denumire comercială Lenvima) în combinație cu Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) are indicație terapeutică pentru carcinom endometrial. În aceste condiții, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicame are posibilitatea de a proceda din oficiu la evaluarea combinației de medicamente, pentru extinderea indicațiilor terapeutice din Lista de compensate. În condițiile în care aparența dreptului este în favoarea reclamantei, dispunerea măsurii provizorii de asigurare a medicamentului recomandat de medicul curant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la data pronunțării asupra fondului litigiului, este de natură să contribuie la protejarea dreptului la viață al reclamantei, drept consacrat atât de art. 22 din Constituția României, cât și de art. 2 din Convenția europeană privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului, căruia îi corespunde obligația corelativă a statului de a asigura respectarea acest drept prin luarea măsurilor necesare în acest sens. Pentru considerentele expuse, constatând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 997 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul. În temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința atacată și, în rejudecare, va admite cererea de ordonanță președințială.