ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2771/2025

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2024 sub nr. x/2024, reclamanta A., a chemat în judecată cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății, prin care a solicitat obligarea intimaților la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului NAB - Paclitaxel și Gemcitabina q2w (denumire comerciala Abraxane, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal înregistrat în data de 08.10.2024.

Prin întâmpinarea formulată la data de 09.10.2024, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, pe calea ordonanței președințiale, în materia contenciosului administrativ și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a Guvernul României, pe cale de excepție.

Prin întâmpinarea formulată la data de 15.10.2024, pârâtul Ministerul Sănătății a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii din perspectiva art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii din perspectiva stabilirii răspunderii civile solidare, în sarcina pârâților, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, respingerea ca neîntemeiată a cererii de ordonanță președințială

Prin întâmpinarea formulată la data de 11.10.2024, pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a solicitat pe cale de excepție admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea în tot a cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă în principal și ca neîntemeiată în subsidiar.

Pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat admiterea, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâților, să îi asigure acesteia, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), asocierea de medicamente Nab Paclitaxel (denumire comercială Abraxane) și Gemcitabină și nu includerea combinației de medicamente în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii.

Prin sentința civilă nr. 1733 din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale pasive și a lipsei de interes, ca neîntemeiate; a fost admisă cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății și au fost obligați pârâtii la asigurarea către reclamantă, fără somație și fără trecerea vreunui termen, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului NAB - Paclitaxel și Gemcitabina q2w (denumire comercială Abraxane), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024; au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 20 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1733 din 29 octombrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au formulat cereri de recurs.

3.1 Recurentul-pârât Guvernul României, prin cererea de recurs, invocând incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, respectiv casarea sentinței recurate, iar, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, a excepției inadmisibilității acțiunii, pe calea ordonanței președințiale, iar, pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată.

În esență, precizând că își menține integral apărările de la fond, a considerat că, în mod nelegal, instanța a admis acțiunea față de Guvernul României obligând această autoritate la asigurarea către reclamantă a medicamentului NAB - Paclitaxel și Gemcitabina q2w (denumire comercială Abraxane), până la soluționarea definitivă a dosarului de fond.

Astfel, față de dispozițiile instanței de fond privind excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, a criticat soluția de respingere a acesteia, cu precizarea că, în prezenta cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, subliniind că Guvernul României este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care, la rândul său, are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Aceste organe de specialitate ale administrației publice centrale dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune.

Redând dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 720/2008, ale art. 219 alin. (7) și art. 220 alin. (3) și (4) din Legea nr. 95/2006, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010, cu modificări și completări, a apreciat că o eventuală măsură cu privire la obligarea elaborării Listei și a inițierii unui proiect de act administrativ privind reglementarea situației litigioase nu poate fi atribuită Guvernului României, în integralitatea sa, ca organism colegial.

Chiar din modul în care sunt formulate normele ce reglementează procedura elaborării, avizării și prezentării proiectelor de acte normative se distinge aspectul potrivit căruia actele se inițiază de către autoritățile de specialitate, potrivit domeniului de activitate, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern.

Astfel, este evident că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv, recurentul făcând trimitere la sentința civilă nr. 30 din 13 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Brașov.

În aceste condiții, recurentul a susținut că Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat, pentru motivele anterior menționate.

Guvernul României, fiind o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, nu poate asigura plata medicamentului către intimata-reclamantă, iar soluția instanței de fond are în vedere exclusiv opozabilitatea relativă (numai pentru a avea cunoștință despre situația creată), neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia.

În ceea ce privește dispozițiile instanței de fond privind respingerea excepției inadmisibilității acțiunii invocată de Guvernul României, recurentul a apreciat că acestea au fost pronunțate cu încălcarea normelor de specialitate în vigoare. Pornind de la interpretarea literală și logică a legii, este evident că acțiunea de fond trebuie să aibă obiect identic cu ordonanța președințială. Dar, astfel cum este formulată pretenția dedusă judecății, se circumscrie activității de contencios administrativ.

Enunțând dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a arătat că obiectul acțiunii se circumscrie exclusiv exigențelor legii speciale, cererea urmând a fi întemeiată în drept, de către reclamant, pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. În schimb, ordonanța președințială are ca temei legal dispozițiile art. 997-1002 C. proc. civ.. Astfel, în speță, pretenția afirmată în cererea reclamantei nu poate deroga de la aplicarea legii speciale, litigiul fiind unul eminamente de contencios administrativ.

În concluzie, invocând dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, recurentul a apreciat că ordonanța președințială în materia contenciosului administrativ este inadmisibilă.

Raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială, recurentul a mai susținut că dispozițiile instanței de judecată în prezenta cauză în sensul că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 alin. (1) și (5) din C. proc. civ. sunt nelegale.

Astfel, în opinia sa, instanța de judecată trebuia să verifice dacă medicamentul este inclus în Lista de decontare și dacă are protocol terapeutic aprobat.

Având în vedere judecarea și admiterea cererii de ordonanță președințială, în regim de urgență, fără a analiza elementele de fond, recurentul a fost prejudiciat de dreptul la un proces echitabil.

Potrivit Anexei nr. 3 din Ordinul Ministrului Sănătății nr. 861/2014 privind documentația care trebuia depusă de solicitanți, instrumentele metodologice utilizate în procesul de evaluare, în vederea includerii în Listă, solicitantul trebuie să depună o cerere la sediul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România care evaluează tehnologiile medicale în vederea luării deciziei și propunerii Ministerului Sănătății de includere a medicamentului în Lista de medicamente compensate.

În prezent, legislația națională nu permite rambursarea medicamentelor ale căror indicații terapeutice nu au fost aprobate național sau de către Agenția Europeană a Medicamentului.

Concluzionând, a arătat că Ministerul Sănătății are competența de a realiza actualizarea Listei doar după ce aceasta este prezentată de către ANMDMR după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor și, în cazul medicamentelor pentru care s-a emis decizie de includere condiționată în Listă, după încheierea unui contract de tip cost-volum cu deținătorii autorizațiilor de punere pe piață.

Așadar, în speță, Guvernul nu are decât aptitudinea de a aproba prin act administrativ o Listă de medicamente, ulterior parcurgerii unor etape prevăzute de legislația de specialitate, de către autoritățile de resort în domeniul medical.

În fine, recurentul a susținut că, prin admiterea cererii intimatei-reclamante astfel cum a fost formulată, instanța de fond a depășit competența conferită puterii judecătorești. Etapa de evaluare administrativ științifică a documentației medicamentului pentru care se solicită includerea în Lista medicamentelor compensate este obligatorie, are caracter imperativ și, ca atare, nu se poate deroga de la aceasta, cu privire la acest aspect invocând sentința civilă nr. 1692/11.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, prin care s-a dispus repingerea cererii de emitere a unei ordonanței președințiale.

În fine, pe fondul cauzei, a arătat recurentul că, fără a nega dreptul reclamantei de a efectua toate demersurile pe care le presupune cazul său special, pentru asigurarea dreptului la sănătate și implicit, la viață, acest drept trebuie exercitat în limitele legii și cu respectarea procedurilor care să asigure un tratament nediferențiat pentru toți pacienții. Imprejurarea că reclamantei i-a fost prescris medicamentul NAB - Paclitaxel și Gemcitabina q2w (denumire comercială Abraxane), de către medicul său curant nu poate avea relevanță juridică, deoarece utilizarea tratamentului pentru afecțiunea de care suferă intimata-reclamantă se face off-label, iar în acest caz medicii și pacienții, deopotrivă, își asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor aprobate la nivel național de către A.N.M.D.M.R. și la nivel european de către Agenția Europeană a Medicamentului, recurentul-pârât Guvernul României neputând fi obligat să suporte costul unui asemenea tratament experimental.

În cadrul ordonanței președințiale, instanța de judecată are doar posibilitatea de a realiza un examen sumar al dreptului, pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului, iar pe această cale nu se poate dispune obligarea recurentului-parât Guvernul României de a deconta din Bugetul F.N.U.A.S.S. combinația de medicamente solicitată de intimata-reclamantă, neexistând temei legal de decontare. Totodată, dacă s-ar da curs solicitării sale, în lipsa unor studii medicale de specialitate relevante, s-ar putea crea reclamantei falsa speranță într-un medicament minune, cu consecințe psihologice grave în caz de ineficiență.

3.2 Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea excepțiilor și respingerea cererii de ordonanță președințială ca inadmisibilă.

A susținut că toate argumentele privind încălcarea de către autoritățile pârâte a dreptului la viață sun neîntemeiate.

Enunțând dispozițiile din Constituția României, respectiv art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății și art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, a arătat că cele două drepturi sunt drepturi distincte, iar autoritățile responsabile privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică sunt distincte de autoritățile responsabile de dreptul la ocrotirea sănătății, prin urmare, nu se pot face incursiuni prin cele două drepturi pentru a argumenta o chestiune litigioasă din domeniul ocrotirii sănătății cu chestiuni din domeniul inviolabilităților.

In nicio situație nu se poate afirma că dacă un medicament nu este în Lista de medicamente compensate și gratuite aceasta atentează la viața și integritatea fizică și psihică a unui cetățean.

Prin procedurile adoptate privind sistemul de compensare a medicamentelor Statul Român a adoptat toate directivele europene și nu poate fi acuzat că prin neincluderea în listă a unor medicamente care nu au parcurs întreaga procedură de evaluare se încalcă dreptul la viață al asiguraților, drept la viață care nu este în sfera de competență a autorităților din domeniul sănătății pentru simplul motiv că dreptul la viață face parte din altă categorie de drepturi decât dreptul la ocrotirea sănătății.

Există o vastă jurisprudența a Curții Constituționale cu privire la dreptul la viață în corelare cu jurisprudența CJUE și a CEDO, în legătură cu reproducerea umană asistată, refuz de hrană în detenție, violența în familie, suspendarea permisului de portarma, ș.a. Niciunul din domeniile vizate de această jurisprudența nu are legătură cu asigurarea sănătății publice și, în special, cu procedurile de includere a medicamentelor în lista de compensate și gratuite. Astfel, lipsa unui medicament din listă nu reprezintă o atingere a dreptului la viață și la integritate fizică și psihică.

Conform directivelor transpuse în legislația națională și conform legislației naționale mecanismul de includere în listă a medicamentelor este exclusiv atributul autorităților naționale cu competențe în domeniul sănătății, la cererea DAPP. Mecanismul de evaluare a medicamentelor nu este atributul nici al asiguraților și nici al instanțelor de judecată. Niciodată un asigurat sau o altă autoritate decât cea cu competența stabilită de lege nu se poate substitui mecanismului de evaluare a unui medicament pentru simplul motiv că nu deține informațiile pe care le depune DAPP la autoritatea de evaluare (ANMDMR). Asigurații și justiția sunt străini de mecanismul de evaluare a medicamentelor stabilit de directive și de legislația națională. Astfel, până ce un medicament nu a parcurs evaluarea, nu este în listă și nu are protocol terapeutic aprobat acesta nu poate fi decontat. Nedecontarea medicamentului neinclus în listă și fără protocol terapeutic aprobat nu contravine art. 22 din Constituție.

Odată stabilit faptul că obiectul ordonanței președințiale nu îl constituie dreptul la viață, ci dreptul la decontarea unui medicament neinclus în lista de medicamente compensate și gratuite, cerea de ordonanță președințială este inadmisibilă, fiind evident faptul că în favoarea reclamantei nu există o aparență a dreptului de a i se deconta acel medicament.

Cu privire la soluția privind excepția inadmisibilității acțiunii din perspectiva art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, recurentul a susținut că mecanismul de includere a medicamentelor în lista de medicamente compensate și gratuit este un mecanism stabilit de Legea nr. 95/2006 și de directivele transpuse în legislația națională și se concretizează prin elaborarea de acte normative - hotărâri de guvern și ordine de ministru, ci gestionarea fondurilor publice alocate acestei activități și asigură suportul necesar apărării drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor. Așa cum am văzut, dreptul la ocrotirea sănătății este un drept social, iar acțiunea autorităților statului din domeniul sănătății este desfășurată exclusiv în cadru acestui drept. De asemenea, mecanismul de includere a medicamentelor în Lista de medicamente compensate și gratuite, conform Directivei Consiliului 89/105/CEE din 21 decembrie 1988, Titlul VIII Cap. III, Secțiunea 3 și Titlului XVIII - Medicamentul din Legea nr. 95/2006 privește exercitarea autorității publice în domeniul de competență exclusivă a statului, în temeiul și în executarea legilor și a celorlalte acte normative. Nicăieri în mecanismul de includere în listă a unui medicament nu sunt implicate decât autoritățile statului.

Așadar, aprobarea listei de medicamente compensate și gratuite este de competența exclusiv a statului român, prin autoritățile și instituțiile publice din domeniul sănătății, fiind o activitate ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, iar prevederile C. proc. civ. privind procedura specială a ordonanței președințiale sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice pe de o parte și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime pe de altă parte. Alcătuirea listei este de competența exclusivă a statului, în limita fondurilor publice alocate prin legile anuale ale bugetului de stat.

În plus, O.G. nr. 37/2022 nu permite Ministerului Sănătății să suporte din bugetul propriu alte medicamente decât cele menționate la pct. 6, iar prezenta acțiune a fost înregistrată ulterior datei de intrare în vigoare a O.G. nr. 37/2022, respectiv ulterior datei de 02.09.2022.

Prin această ordonanță a fost completat art. 16 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății cu un nou alin. (1

1

), reglementare care prevede în mod expres faptul că Ministerul Sănătății nu poate efectua plăți legale din bugetul propriu decât pentru medicamentele strict limitativ prevăzute de lege la acest articol.

În concluzie, Ministerul Sănătății nu are posibilitatea legală de a efectua plăți decât exclusiv pentru situațiile de excepție prevăzute la art. 16 alin. (1

1

) din Legea nr. 95/2006, iar decontarea unui medicament din programul național de oncologie derulat de CNAS nu face parte din aceste excepții.

3.3 Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a considerat că sentința recurată este nelegală întrucât, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

A arătat că medicamentul Pazenir (cu DCI Paclitaxelum) de concentrație de 5 mg/ml este genericul medicamentului Abraxane al cărui deținător al autorizației de punere pe piață este compania B., conform autorizațiilor de punere pe piață nr. EU/1/18/1317/001, a fost evaluat de către Direcția de evaluare a tehnologiilor medicale din cadrul ANMDMR și este inclus la data prezentei în Lista medicamentelor compensate și are protocol terapeutic.

Enunțând tipurile de cancer pentru care medicamentul Pazenir (cu DCI Paclitaxelum) este autorizat ca medicament împotriva cancerului, cu indicație în utilizarea tratamentul adulților, recurenta a susținut că medicamentul generic cu DCI PACLITAXELUM 5 mg/ml (Nab-paclitaxel) și DC PAZENIR al medicamentului inovativ cu DCI PACLITAXELUM 5 mg/ml (Nab-paclitaxel) și DC ABRAXANE este deja rambursat pentru indicația de interes pentru intimata reclamantă, respectiv:

"Pazenir în asociere cu gemcitabină este indicat în tratamentul de primă linie la pacienți adulți cu adenocarcinom pancreatic metastatic".

Totodată, începând cu luna octombrie 2024 este disponibil în România și medicamentul generic NAVERUCLIF (DCI Paclitaxelum 5mg/ml), care poate fi prescris în regim rambursat pentru indicațiile terapeutice incluse în protocolul terapeutic amintit mai sus.

Pentru ca pacientul să poată beneficia de această asociere de medicamente în regim rambursat, diagnosticul acestuia trebuie să respecte criteriile de includere și excludere ale protocolului terapeutic corespunzător poziției nr. 336 cod (L0lCD01) DCI PACLITAXELUM (concentrația 5 mg/ml pentru adenocarcinomul pancreatic, prezentat anterior, indicația autorizată pentru asocierea abraxane + gemcitabină fiind ca tratament de primă linie la pacienții adulți cu adenocarcinom pancreatic metastatic, conform RCP:

"Abraxane în asociere cu gemcitabină este indicat în tratamentul de primă linie la pacienți adulți cu adenocarcinom pancreatic metastatic".

Or, prin cererea de chemare în judecată intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâților, inclusiv a Agenției, să îi asigure acesteia, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului inovativ DC ABRAXANE (DCI PACLITAXELUM 5 mg/ml (Nab-paclitaxel), deși medicamentul generic cu DC PAZENIR (DCI PACLITAXELUM 5 mg/ml (Nab-paclitaxel) al medicamentului inovativ ABRAXANE este deja rambursat pentru indicația terapeutică adenocarcinom pancreatic și nu includerea acestei combinații de medicamente în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate.

Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă în mod evident că între atribuțiile ANMDMR nu se regăsește și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate, această atribuție revenind altor autorități ale statului, în speță Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

În aceste condiții, făcând trimitere la dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., a arătat că, în acțiunea de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține, în litigiile având ca obiect anularea unui act administrativ, potrivit legii, autorității/instituției publice care a emis actul atacat, precum și autorității care refuză nejustificat să rezolve o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, nu a răspuns solicitantului în termenul legal, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. a) și i) și ale art. 13 alin. (1) din Legea contenciosului nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, ipotezele reglementate de lege se referă la fapte personale ale autorității/instituției publice chemate în judecată, care intră în sfera sa de competență, iar nu ca aceasta să garanteze înfăptuirea unui lucru de către o altă autoritate/instituție publică, respectiv de Casa Națională de Asiguări de Sănătate. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Casa Națională de Asigurări de Sănătate asigură finanțarea programelor naționale curative, făcând trimitere în continuare la prevederile Hotărârii de Guvern nr. 423/2022 privind aprobarea programelor naționale de sănătate, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative, art. 4 alin. (5) din Legea nr. 134/2019, cu modificările și completările ulterioare, suținând că, între atribuțiile ANMDMR nu sunt prevăzute atribuții în sensul celor care fac obiectul cererii de ordonanță președințială, respectiv asigurarea tratamentului, temporar și pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, a medicamentului inovativ DC ABRAXANE (DCI PACLITAXELUM 5 me/ml (Nab-paclitaxel), deși medicamentul generic cu DC PAZENIR (DCI PACLITAXELUM 5 mg/ml (Nab-paclitaxel) al medicamentului inovativ ABRAXANE este deja rambursat, acesta fiind evaluat de pârâtă.

În aceste condiții Agenției, în raport cu actele normative incidente în prezenta cauză și cu dreptul subiectiv material dedus judecății, îi sunt instituite în mod limitativ obligații doar în ceea ce privește implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru medicamente privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea în/din Listă, mecanism ce însumează atât criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale cât și metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale și propunerea către Ministerul Sănătății a Listei, ce se aprobă prin hotărâre de Guvern și nu de compensare a medicamentelor.

De asemenea, recurenta a invocat dispozițiile art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cu care, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prescrierea, eliberarea și decontarea medicamentelor corespunzătoare denumirilor comune internaționale se realizează potrivit actului normativ și în baza protocoalelor terapeutice aprobate prin ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări Sociale, făcând trimitere la art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, Casa Națională de Asigurări de Sănătate asigură finanțarea programelor naționale de sănătate curative, la art. 4 alin. (1) din Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021.

Astfel, în opinia sa, este evidentă confuzia în ceea ce privește rolul ANMDMR în cauza dedusă judecății, precum și faptul că instituția este convocată în speță în mod nejustificat și fără nicio legătură cu atribuțiile și competențele sale legale.

Mai mult decât atât, pentru a elimina orice dubiu, legiuitorul a înțeles să clarifice acest aspect, introducând art. 243

2

prin Ordonanța Guvernului nr. 37/2022.

În speța dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a ANMDMR nu este îndeplinită, în acest sens fiind și dispozițiilor art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul ministrului Sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că sentința recurată cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

Astfel, văzând atribuțiile ANMDMR este evident că aceasta nu are atribuții (nu poate avea, fiind prohibit de lege) în asigurarea tratamentului unui asigurat, ci dimpotrivă are atribuții în verificarea, omologarea, evaluarea în vederea includerii/neincluderii unui medicament în lista medicamentelor compensate la solicitarea deținătorului autorizației de punere pe piața a unui medicament, respectiv o persoană juridică, aceasta neavând contact direct cu asigurații și tratamentele acordate în funcție de maladia de care suferă, pentru indicațiile terapeutice din Rezumatul caracteristicilor produsului.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că soluția pronunțată nu corespunde realității de drept a speței.

A susținut că, în cauza de față, nu se poate reține o pasivitate a Agenției, întrucât aceasta și-a îndeplinit obligațiile impuse în sarcina sa și a emis Decizia președintelui nr. 783/14.06.2022 de includere necondiționată a medicamentului generic cu DC PAZENIR (DCI PACLITAXELUM 5 mg/ml) (Nab-paclitaxel) al medicamentului inovativ ABRAXANE pentru indicația terapeutică "în asociere cu gemcitabină este indicat în tratamentul de primă linie la pacienții adulți cu adenocarcinom pancreatic metastatic", acesta fiind deja rambursat.

A invocat recurenta și prevederile Directivei nr. 105/89 a Comunității Economice Europene privind transparența măsurilor care guvernează stabilirea prețurilor de uz uman și includerea lor în sfera de aplicare a sistemului național de asigurări de sănătate, precum și ale art. 168 alin. (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, potrivit cu care dreptul Uniunii nu aduce atingere competenței statelor membre în ceea ce privește organizarea sistemelor lor de securitate socială și adoptarea în special de dispoziții menite să reglementeze consumul de produse farmaceutice în interesul echilibrului financiar al sistemelor lor de asigurări de sănătate (Hotărârea din 22 aprilie 2010, Association of the C., C 62/09, EU:C:2010:219, punctul 36).

De asemenea, a făcut trimitere la hotărârea Tribunalului de Primă Instanță al Uniunii Europene (Camera a zecea) din data de 23 septembrie 2020, pronunțată în cauza în cauza T-549/19, evidențiind reținerile Curții prin raportare la dispozițiile sus-menționate ale Ordinului (n.a. 861/2014) în sensul că includerea unui medicament în Listă pentru o nouă indicație terapeutică presupune parcurgerea unei anumite proceduri, condiție neîndeplinită în prezenta cauză.

Prin urmare, nu se poate dispune obligarea pârâților în mod direct la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului prescris pentru indicația terapeutică indicată.

A mai arătat că referitor la aspectul autorizării din oficiu pe care Agenția Națională a Medicamentului poate să o dispună, conform art. 8 și urm. din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, Curtea subliniază că o astfel de evaluare depinde în mod esențial de marja de apreciere pe care o poate exercita autoritatea publică în discuție. Astfel, marja de apreciere amintită implică analiza oportunității derivând din capacitatea pe care o are autoritatea publică de a alege dintre mai multe situații posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Oportunitatea se află deci în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicaile în cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel că în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În acest context, abținerea părții pârâte ANMDMR de la exercitarea atribuției de evaluare din oficiu nu reiese a fi arbitrară, ci apare a corespunde marjei sale de apreciere.

În sfârșit, în opinia sa, nu este pertinentă referirea părții reclamante la pretinsul efect pozitiv al autorității de lucru judecat provizorie asociată de aceasta unor hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță, fie de Curtea de Apel Galați într-o acțiune în fond, fie de Curtea de Apel București în cerere de ordonanță președințială.

Enunțând prevederile art. 430, 431 C. proc. civ., a arătat că efectul pozitiv presupune existența unui proces în desfășurare între aceleași părți, în cadrul căruia se impune dezlegările anterioare ale instanței, iar efectul oprește o nouă judecată în fond între aceleași părți.

Or, procesele la care face referire partea reclamantă și în care au fost pronunțate sentințele invocate nu au privit situația reclamantului, ci a unor terțe persoane care au formulat o cerere similară și apărări similare. Cum autoritatea de lucru judecat produce efecte între părțile unui proces, iar nu față de terți, respectivele hotărâri judecătorești indicate de partea reclamantă nu se bucură de un astfel de efect pozitiv în cauza de față, întrucât față de reclamanta din prezenta cauză instanțele respective nu au dispus nimic.

3.4 Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, soluția instanței de fond fiind neclar și lacunar motivată și întemeiată pe considerente de drept străine cauzei, instanța neținând cont de dispozițiile legale în materie și de starea de fapt reală, dovedită de către CNAS cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

A arătat că motivul de recurs rezidă în faptul că instanța de fond în mod eronat a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată.

Astfel, a criticat faptul că instanța nu a avut în vedere faptul că includerea unui medicament în Listă - pentru a putea fi asigurat si decontat - are în vedere denumirea comercială internațională (DCI) a medicamentului, în speță, DCI PACUTAXELUM și nu denumirea comercială a medicamentului.

Potrivit Hotărârii de Guvern nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, denumirea comună internațională PACUTAXELUM în concentrație de 5 mg/ml este inclusă în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în cuprinsul Secțiunii C2, intitulată: "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc", în cadrul programului național curativ de sănătate denumit "Programul Național de Oncologie, unde este adnotată cu **.

Conform Notelor din subsolul secțiunii C2, tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu ** se efectuează pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății.

Având în vedere raportul de evaluare efectuat de structura de specialitate din cadrul ANMDMR, raport ce a stat la baza includerii DCI PACUTAXELUM 5 mg/ml în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și prețurile maximale din CANAMED, prin raportare la prevederile art. 15 alin. (3) lit. b) din H.G. nr. 423/2022 privind aprobarea programelor naționale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare, medicamentul cu denumirea comercială Abraxane nu a putut fi inclus în Lista prețurilor de decontare, din cauza întreruperii de fabricație a producătorului, însă medicamentului cu denumire comercială NAVERUCLIF (DCI PACUTAXELUM) a fost inclus în Listă.

Prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 4966/1680/2024 privind modificarea și completarea anexei nr. 2 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1605/875/2014 privind aprobarea modului de calcul a listei denumirilor comerciale și a prețurilor de decontare ale medicamentelor care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naționale de sănătate și a metodologiei de calcul a acestora (publicat pe site-ul CNAS), la punctul nr. 5 din ordin, la secțiunea P3 "Programul național de oncologie " după pozițizia 802 este introdusă poziția 803 cu următorul cuprins: cod CIM W70415001, cod ATC L01CD01, DCI PACUTAXELUM adnotat cu **, cu denumirea comercială NAVERUCLIF 5 MG/ML.

Totodată, recurenta a criticat faptul că instanța de fond nu a aplicat prevederile art. 241 alin. (1

1

) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate se suportă contravaloarea medicamentelor numai pentru indicațiile terapeutice autorizate și incluse în rezumatul caracteristicilor produsului, pentru care acestea, în urma evaluării efectuate de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, au fost cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242".

Or, medicamentul ABRAXANE - care este un generic al medicamentului DCI PACLITAXELUM - nu este cuprins în Lista de medicamente compensate, aspect ignorat total de către prima instanță, în condițiile în care un medicament poate fi acordat si decontat numai în condițiile legii.

Este important de reținut că includerea unui medicament în Listă are ca obiect includerea denumirii comerciale internationale (DCI), respectiv substanța activă a unui medicament și nu denumirea comerciala a medicamentului, aspect ignorat de prima instanță.

Din perspectiva celor de mai sus, este de reținut faptul că, în accepțiunea dispozițiilor art. 699 pct. 3 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, substanța activă a unui DCI reprezintă: "orice substanță sau amestec de substanțe utilizate la fabricația unui medicament și care, prin folosirea în procesul de fabricație, devine un ingredient activ al produsului respectiv, destinat să exercite o acțiune farmacologică, imunologică sau metabolică în vederea restabilirii, corectării sau modificării funcțiilor fiziologice sau destinat stabilirii unui diagnostic medical".

În susținerea faptului că includerea în Listă are în vedere DCI-ul medicamentului și nu denumirea comercială, a invocat prevederile art. 1 lit. f) din Anexa 1 la Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, care arată explicit faptul că "DCI compensată" reprezintă "denumirea comună internațională inclusă în Listă".

Din analiza dispozițiilor art. 1 lit. e) din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că "DCI - denumire comună internațională" este "recomandată de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS)."

Totodată, este de menționat faptul că raportul de evaluare realizat de ANMDMR pentru un medicament propus pentru evaluare de către un deținător de autorizație de punere pe piață vizează DCI-ul medicamentului supus evaluării.

De asemenea, pe prescripțiile medicale compensate se specifică denumirea comercială internațională.

Astfel, denumirea comună internațională reprezintă denumirea științifică a unui medicament așa cum este recomandat de Organizația Mondială a Sănătății. Legislația din domeniul farmaceutic arată că medicamentele pot fi puse pe piață având o denumire comercială.

Medicii prescriu medicamentele pe baza substanței active, adică în funcție de DCI-ul unui medicament și nu în funcție de denumirea comercială. Această substanță activă se regăsește în mai multe produse farmaceutice sub diferite denumiri comerciale și la prețuri diverse, un produs medicamentos poate avea o multitudine de denumiri comerciale în funcție de numărul producătorilor și de dorința acestora de a denumi un produs, însă substanța activă este aceea care descrie compoziția calitativă a unui medicament.

În mod greșit instanța de fond nu a reținut faptul că potrivit Hotărârii de Guvern nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumirea comună internațională PACUTAXELUM în concentrație de 5 mg/ml este inclusă în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în cuprinsul Secțiunii C2, intitulată "DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc", în cadrul programului național curativ de sănătate denumit "Programul Național de Oncologie, unde este adnotată cu **.

Conform Notelor din subsolul secțiunii C2, tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-uri - lor notate cu ** se efectuează pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății.

Față de cele mai sus menționate, a concluzionat că, începând cu data de 1 octombrie 2024, medicamentul cu denumirea comună internațională PACUTAXELUM 5 mg/ml cu denumirea comercială Naveruclif 5 mg/ml, poate fi prescris și rambursat în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România pentru indicația terapeutică "Adenocarcinom pancreatic metastatic, ca tratament de primă linie în asociere cu alt medicament împotriva cancerului, Gemcitabină", pentru pacienții care îndeplinesc criteriile de eligibilitate prevăzute în protocolul terapeutic L01CD01 aprobat prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS.

În ceea ce privește medicamentul GEMCITABINE a arătat recurenta că potrivit protocolului terapeutic cuprins în Ordinul ministrului sănătății si al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, cu modificările și completările ulterioare, acesta este indicat în tratamentul adenocarcinomului pancreatic metastazat, în asociere cu 5 fluorouracil (5-FU) și leucovorin (LV), la pacienți adulți la care afecțiunea a progresat sub tratament pe bază de gemcitabine.

Instanța de fond a ignorat faptul că reclamanta are un drept recunoscut de lege pentru administrarea combinației de medicamente în litigiu pentru afecțiunea sa, nefiind necesar prezentul demers judiciar.

Astfel, combinația solicitată de reclamanată: se administrează tuturor pacienților fără discriminare în monoterapie și pentru indicația reclamantei, așa cum s-a menționat anterior, se rambursează (decontează) din bugetul FNUASS, pe bază de prescripție medicală în regim de compensare 100%, fără contribuția personală a pacienților.

A criticat și că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că combinația de medicamente în litigiu se poate acorda reclamantei prin efectul legii.

Prin urmare, prima instanță a analizat superficial argumentele CNAS si cadrul legal incident cauzei și nu a constatat că reclamanta se încadrează pe deplin (este eligibilă) pentru administrarea tratamentului cu combinația de medicamente în litigiu, necesare în acest sens fără niciun fel de aprobare din partea CNAS și fără nicio intervenție a instanței de judecată.

Având în vedere cele ce preced prin raportare la obiectul cauzei, prima instanță în mod eronat nu a reținut faptul că reclamanta nu justifică un interes în promovarea acțiunii, iar activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unul interes legitim încălcat.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile prezentei cereri de chemare în judecata.

Interesul prezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel care învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul prezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze.

A susținut recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că DCI NAB PACUTAXEL, dar și GEMCITABINA se acordă tuturor pacienților în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, în acord cu prevederile clare ale: Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare; H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ordinului ministrului sănătății si al președintelui CNAS nr. 564/499/2021, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, în cauză, reclamanta nu justifică un interes în susținerea cererii de chemare în judecată de vreme ce autoritățile publice pârâte și-au îndeplinit obligațiile legale prin raportare la obiectul prezentei cauze, reclamanta având dreptul de a se adresa direct medicului curant aflat in relație contractuală cu o casă de asigurări de sănătate pentru prescrierea, pe bază de prescripție medicală. în regim de compensare 100%, a tratamentului cu medicamentul în litigiu pentru indicația (afecțiunea) reclamantei.

Astfel, în contextul celor ce preced, în mod eronat instanța de fond nu constatat faptul că nu se poate reține un interes actual al reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată și pe cale de consecință se impune admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul casării sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea ordonanței președințilală, ca lipsită de interes.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute, nefiind susceptibilă de criticile formulate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea dosarului de recurs la data de 22 mai 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A., a chemat în judecată cu pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sănătății, și a solicitat obligarea intimatelor la asigurarea către reclamantă, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente NAB - Paclitaxel si Gemcitabina q2w (denumire comercială Abraxane), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința recurată, s-au respins excepțiile invocate de pârâți, iar acțiunea a fost admisă, pârâții formulând cereri de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. invocate de recurentul-pârât Guvernul României.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separației puterilor în stat, ceea ce în speță nu se constată.

Astfel, în cauză, prin obligația stabilită în sarcina pârâților prin sentința recurată, nu poate fi decelat un caz de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv de imixtiune în atribuțiile puterii legislative ori executive, de altfel, recurentii susținând în motivarea acestui caz de casare că prima instanță a ignorat voința legiuitorului în a aplica dispozițiile legale incidente cauzei deduse soluționării.

Or, judecătorul fondului a făcut o interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor factuale reținute, potrivit propriului raționament logico-juridic, activitate de judecată care se circumscrie atribuțiilor puterii judecătorești, contrar susținerilor recurenților-pârâți.

Criticile recurentilor-pârâți Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, subsumate cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. sunt nefondate, prima instanță respectând rigorile art. 425 alin. (1) din același act normativ. Astfel, se constată că sentința recurată cuprinde argumentele care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod