CASE OF KEMAL KAHRAMAN AND ALİ KAHRAMAN v. TURKEY

Reclamanții s-au născut în 1967 și, respectiv, în 1972. Aceștia sunt condamnați în închisoarea Eskișehir, Turcia. Pe 17 noiembrie 1999, reclamanții, care au fost reținuți în închisoarea Niğde pentru a fi membri ai IBDA-C (Granul Raiders-Front Islamic de Est), au solicitat o insurrecție împotriva administrației penitenciare. Ofițerii de la închisoare împreună cu soldații au intervenit în revolta pentru a-l pune capăt. În timpul incidentului reclamanții și forțele de securitate au suferit atât leziuni care au fost înregistrate în rapoarte medicale. Forțele de securitate au elaborat un raport de incidente după operațiune. La 18 noiembrie 1999, procurorul public, directorul închisorii și ofițerii penitenciarilor au elaborat un raport de evaluare a daunelor în legătură cu incidentul.

La 22 noiembrie 1999, procurorul public a cerut reclamanților declarațiile lor. Reclamanții au declarat că doresc să își facă declarațiile în prezența avocaților lor. La 18 și 23 noiembrie 1999, procurorul public a luat declarații de la zece reclamanți care erau ofițeri de închisoare și un reclamant care era soldat. La 7 decembrie 1999, reclamanții și-au dat declarațiile procurorului public cu avocatul prezent. Procurorul a întrebat reclamanții dacă au vreun argument împotriva raportului de evaluare a prejudiciilor. În aceeași zi, s-a desfășurat o anchetă pe loc în interiorul închisoarei. 10. La 28 decembrie 1999, procurorul a depus o acuzație la Curtea Penală Niğde, acuzând reclamanții de insultare a unui ofițer și de insurrecție împotriva administrației închisorii.

11. La 3 ianuarie 2000, Curtea Penală Niğde a organizat prima audiere și a solicitat prezența reclamanților și a celor patru acuzați, inclusiv a reclamanților, la următoarea audiere. 12. La a doua audiere din 21 martie 2000, Curtea penală Niğde a verificat identitatea reclamanților și le-a cerut să își prezinte apărarea. Reclamanții au susținut că doresc să facă declarațiile lor în prezența avocaților lor. În consecință, instanța a trimis o scrisoare procurorului public solicitând ca avocații din Asociația Barului Niğde să fie desemnați reclamanților. În aceeași ședință, instanța a luat declarații de la ofițerii de închisoare care au fost implicați în incident. 13. La 29 mai 2000, doi avocați care erau membri ai Barului Niğde au fost desemnați să reprezinte reclamanții.

Cu toate acestea, nu au participat la niciuna dintre audierile urmatoare. 14. La 30 mai 2000, instanța a remarcat că reclamanții au fost trimiși la închisoarea Bandırma din motive administrative. Curtea a emis o scrisoare rogatorie către Curtea Penală Bandırma, solicitând ca aceasta din urmă să obțină declarațiile reclamanților. 15. La 2 noiembrie 2000, Curtea Penală Bandırma, hotărând sub competențele delegate de Curtea Penală Niğde, în conformitate cu art. 226 § 4 din Codul de Procedură Penală, a luat declarații de la reclamanții. Potrivit procesului-verbal al Curții penale Bandırma, reclamanții li s-a amintit de drepturile lor în conformitate cu art. 135 din Codul de Procedință Penală, care includea și dreptul la un avocat.

Reclamanții au declarat că sunt conștienți de drepturile lor și se vor apăra. 16. Curtea penală Niğde a organizat șase audieri suplimentare în absența reclamanților. 17. La 24 octombrie 2000, Curtea penală din Niğde a remarcat că declarațiile reclamanților au fost trimise de Curtea Penală din Bandırma. 18. La 22 noiembrie 2001, Curtea penală din Niğde, în absența, a achita reclamanții de insultare a ofițerului penitenciar, dar i-a condamnat de insurrecție împotriva administrației penitenciare. Curtea s-a bazat pe declarațiile reclamanților, declarațiile reclamanților, raportul de anchetă la fața locului, declarațiile martorilor și avizele experților. Reclamanții au fost fiecare condamnați la patru ani de închisoare.

19. La 14 martie 2002, reclamanții au apelat împotriva hotărârii în fața Curții de Casație. În cererile lor de recurs, acestea au declarat că acestea au fost prezentate doar în fața Curții penale Niğde o dată, la începutul procedurii, atunci când instanța a verificat doar identitatea lor. Ei au susținut, de asemenea, că acuzația procurorului public nu a fost înaintată anterior, împiedicând astfel să își prezinte apărarea și că au solicitat reprezentarea juridică, care nu a fost încheiată. Ei au susținut în cele din urmă că nu au fost solicitate să își prezinte declarațiile finale și hotărârea a fost pronunțată în absența lor. 20. La 25 iunie 2002, Curtea de casă a susținut hotărârea Curții penale Niğde.

21. La 1 iunie 2005, noul Cod Penal a intrat în vigoare. Prin urmare, Curtea Nigde Assize a programat o ședință pentru 20 martie 2007 în vederea ajustării condamnărilor reclamanților, în conformitate cu dispozițiile noului Cod Penal.

4. The applicants were born in 1967 and 1972 respectively. They are serving sentences in Eskișehir Prison, Turkey.