- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 aprilie 2007
- Stat pârât
- TUR
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
- Cheltuieli de judecată — sumă acordată
Kemal Kahraman și Ali Kahraman împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Reclamanții s-au născut în 1967 și, respectiv, în 1972. Aceștia sunt condamnați în închisoarea Eskișehir, Turcia. Pe 17 noiembrie 1999, reclamanții, care au fost reținuți în închisoarea Niğde pentru a fi membri ai IBDA-C (Granul Raiders-Front Islamic de Est), au solicitat o insurrecție împotriva administrației penitenciare. Ofițerii de la închisoare împreună cu soldații au intervenit în revolta pentru a-l pune capăt. În timpul incidentului reclamanții și forțele de securitate au suferit atât leziuni care au fost înregistrate în rapoarte medicale. Forțele de securitate au elaborat un raport de incidente după operațiune. La 18 noiembrie 1999, procurorul public, directorul închisorii și ofițerii penitenciarilor au elaborat un raport de evaluare a daunelor în legătură cu incidentul.
La 22 noiembrie 1999, procurorul public a cerut reclamanților declarațiile lor. Reclamanții au declarat că doresc să își facă declarațiile în prezența avocaților lor. La 18 și 23 noiembrie 1999, procurorul public a luat declarații de la zece reclamanți care erau ofițeri de închisoare și un reclamant care era soldat. La 7 decembrie 1999, reclamanții și-au dat declarațiile procurorului public cu avocatul prezent. Procurorul a întrebat reclamanții dacă au vreun argument împotriva raportului de evaluare a prejudiciilor. În aceeași zi, s-a desfășurat o anchetă pe loc în interiorul închisoarei. 10. La 28 decembrie 1999, procurorul a depus o acuzație la Curtea Penală Niğde, acuzând reclamanții de insultare a unui ofițer și de insurrecție împotriva administrației închisorii.
11. La 3 ianuarie 2000, Curtea Penală Niğde a organizat prima audiere și a solicitat prezența reclamanților și a celor patru acuzați, inclusiv a reclamanților, la următoarea audiere. 12. La a doua audiere din 21 martie 2000, Curtea penală Niğde a verificat identitatea reclamanților și le-a cerut să își prezinte apărarea. Reclamanții au susținut că doresc să facă declarațiile lor în prezența avocaților lor. În consecință, instanța a trimis o scrisoare procurorului public solicitând ca avocații din Asociația Barului Niğde să fie desemnați reclamanților. În aceeași ședință, instanța a luat declarații de la ofițerii de închisoare care au fost implicați în incident. 13. La 29 mai 2000, doi avocați care erau membri ai Barului Niğde au fost desemnați să reprezinte reclamanții.
Cu toate acestea, nu au participat la niciuna dintre audierile urmatoare. 14. La 30 mai 2000, instanța a remarcat că reclamanții au fost trimiși la închisoarea Bandırma din motive administrative. Curtea a emis o scrisoare rogatorie către Curtea Penală Bandırma, solicitând ca aceasta din urmă să obțină declarațiile reclamanților. 15. La 2 noiembrie 2000, Curtea Penală Bandırma, hotărând sub competențele delegate de Curtea Penală Niğde, în conformitate cu art. 226 § 4 din Codul de Procedură Penală, a luat declarații de la reclamanții. Potrivit procesului-verbal al Curții penale Bandırma, reclamanții li s-a amintit de drepturile lor în conformitate cu art. 135 din Codul de Procedință Penală, care includea și dreptul la un avocat.
Reclamanții au declarat că sunt conștienți de drepturile lor și se vor apăra. 16. Curtea penală Niğde a organizat șase audieri suplimentare în absența reclamanților. 17. La 24 octombrie 2000, Curtea penală din Niğde a remarcat că declarațiile reclamanților au fost trimise de Curtea Penală din Bandırma. 18. La 22 noiembrie 2001, Curtea penală din Niğde, în absența, a achita reclamanții de insultare a ofițerului penitenciar, dar i-a condamnat de insurrecție împotriva administrației penitenciare. Curtea s-a bazat pe declarațiile reclamanților, declarațiile reclamanților, raportul de anchetă la fața locului, declarațiile martorilor și avizele experților. Reclamanții au fost fiecare condamnați la patru ani de închisoare.
19. La 14 martie 2002, reclamanții au apelat împotriva hotărârii în fața Curții de Casație. În cererile lor de recurs, acestea au declarat că acestea au fost prezentate doar în fața Curții penale Niğde o dată, la începutul procedurii, atunci când instanța a verificat doar identitatea lor. Ei au susținut, de asemenea, că acuzația procurorului public nu a fost înaintată anterior, împiedicând astfel să își prezinte apărarea și că au solicitat reprezentarea juridică, care nu a fost încheiată. Ei au susținut în cele din urmă că nu au fost solicitate să își prezinte declarațiile finale și hotărârea a fost pronunțată în absența lor. 20. La 25 iunie 2002, Curtea de casă a susținut hotărârea Curții penale Niğde.
21. La 1 iunie 2005, noul Cod Penal a intrat în vigoare. Prin urmare, Curtea Nigde Assize a programat o ședință pentru 20 martie 2007 în vederea ajustării condamnărilor reclamanților, în conformitate cu dispozițiile noului Cod Penal.
4. The applicants were born in 1967 and 1972 respectively. They are serving sentences in Eskișehir Prison, Turkey.
On 17 November 1999 the applicants, who were detained in Niğde Prison for being members of the IBDA-C (Great East Islamic Raiders-Front), allegedly incited an insurrection against the prison administration. The prison officers together with soldiers intervened in the uprising in order to bring it to an end. During the incident the applicants and the security forces both sustained injuries which were recorded in medical reports. The security forces drew up an incident report after the operation.
On 18 November 1999 the public prosecutor, prison director and prison officers drew up a damage-assessment report concerning the incident.
On 22 November 1999 the public prosecutor asked the applicants for their statements. The applicants declared that they wished to make their statements in the presence of their lawyers.
On 18 and 23 November 1999, the public prosecutor took statements from ten complainants who were prison officers and one complainant who was a soldier.
On 7 December 1999 the applicants gave their statements to the public prosecutor with their lawyer present. The prosecutor asked the applicants whether they had any arguments against the damage-assessment report. The same day, an on-site investigation was conducted inside the prison.
On 28 December 1999 the public prosecutor filed an indictment with the Niğde Criminal Court, accusing the applicants of insulting an officer and of insurrection against the prison administration.
On 3 January 2000 the Niğde Criminal Court held the first hearing and demanded the presence of the complainants and the four accused, including the applicants, at the following hearing.
At the second hearing on 21 March 2000, the Niğde Criminal Court ascertained the applicants' identities and asked them to submit their defence. The applicants maintained that they wished to make their statements in the presence of their lawyers. Accordingly, the court sent a letter to the public prosecutor's office requesting that lawyers from the Niğde Bar Association be assigned to the applicants. At the same hearing, the court took statements from the prison officers who were involved in the incident.
On 29 May 2000, two lawyers who were members of the Niğde Bar were assigned to represent the applicants. However, they did not attend any of the ensuing hearings.
On 30 May 2000 the court noted that the applicants had been sent to Bandırma Prison for administrative reasons. The court issued a rogatory letter to the Bandırma Criminal Court, requesting that the latter obtain the applicants' statements.
On 2 November 2000 the Bandırma Criminal Court, acting under powers delegated to it by the Niğde Criminal Court, pursuant to Article 226 § 4 of the Code of Criminal Procedure, took statements from the applicants. According to the minutes of the Bandırma Criminal Court, the applicants were reminded of their rights in accordance with Article 135 of the Code of Criminal Procedure, which also included the right to a lawyer. The applicants stated that they were aware of their rights and would defend themselves.
The Niğde Criminal Court held six further hearings in the absence of the applicants.
On 24 October 2000 the Niğde Criminal Court noted that the applicants' statements had been sent to it by the Bandırma Criminal Court.
On 22 November 2001 the Niğde Criminal Court, in absentia, acquitted the applicants of insulting the prison officer, but convicted them of insurrection against the prison administration. The court relied on the applicants' statements, the statements of the complainants, the on-site investigation report, the witness statements and the experts' opinions. The applicants were each sentenced to four years' imprisonment.
On 14 March 2002 the applicants appealed against the judgment to the Court of Cassation. In their appeal petitions, they stated that they were only brought before the Niğde Criminal Court once, at the beginning of the proceedings, when the court had only ascertained their identities. They further maintained that the public prosecutor's indictment had not been previously served on them, thus preventing them from submitting their defence, and that they had requested legal representation, which had not been forthcoming. They finally submitted that they were not asked to submit their final statements and the judgment was pronounced in their absence.
On 25 June 2002 the Court of Cassation upheld the judgment of the Niğde Criminal Court.
On 1 June 2005 the new Criminal Code came into force. Consequently, the Nigde Assize Court has scheduled a hearing for 20 March 2007 with a view to adjusting the applicants' sentences, pursuant to the provisions of the new Criminal Code.