ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1530/2025

Ședința publică din data de 21 octombrie 2025

Asupra cererii de strămutare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 10 septembrie 2025, petentul A., în calitate de administrator statuar și special al B. S.R.L., a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

La termenul de judecată din 21 octombrie 2025, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale în soluționarea cererii privind strămutarea judecării procesului aflat pe rolul Tribunalului Alba.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, invocată din oficiu, Înalta Curte o găsește întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența revine Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, din norma evocată rezultă că Înaltei Curți nu îi revine competența de a soluționa cereri de strămutare întemeiate pe motiv de bănuială legitimă, aflate pe rolul judecătoriilor sau tribunalelor, legiuitorul stabilind competența în favoarea instanței supreme în cazurile în care strămutarea pe motiv de bănuială legitimă se cere de la o curte de apel.

Reținând că petentul A., în calitate de administrator statuar și special al B. S.R.L., a solicitat strămutarea judecării unei cauze aflate pe rolul Tribunalului Alba, invocând în susținerea cererii motive de bănuială legitimă, nefiind incidentă nici situația de excepție reglementată de art. 142 alin. (1) teza I C. proc. civ. (referitoare la calitatea părții de judecător sau de instanță), Înalta Curte constată că aparține Curții de Apel Alba Iulia competența materială de soluționare a cererii, instanță în a cărei circumscripție se află Tribunalul Alba.

Pentru considerentele expuse anterior și în temeiul dispozițiilor art. 132 și art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența soluționării cererii formulate de petentul A., în calitate de administrator statuar și special al B. S.R.L., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Declină în favoarea Curții de Apel Alba Iulia competența soluționării cererii formulate de petentul A., în calitate de administrator statuar și special al B. S.R.L., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Tribunalului Alba, secția a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal și de Insolvență.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2025.