ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 415/2025

HOTĂRÂRE

26.02.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 415/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 26.02.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Parlamentul României - Camera Deputaților și Senatul României, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că ordinul nr. 220/20.03.2021 prin care s-a dispus încetarea plății indemnizației pentru limită de vârstă acordată în baza Legii nr. 96/2006 a fost declarat neconstituțional și să-i plătească indemnizația în cuantum de 51.432 RON, cuvenită pentru perioada 01.03.2021-30.06.2022.

Prin sentința civilă nr. 4343/06.06.2024, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivare, a reținut că determinarea instanței competente să soluționeze cauza este strâns legată de stabilirea naturii juridice a indemnizației pentru limită de vârstă prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006. Astfel, prin prisma acestui act normativ, evocând și dispoziții din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 393/2004 și Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și deciziile nr. 22/20.01.2016 și nr. 581/20.07.2016, pronunțate de Curtea Constituțională a României, a stabilit că indemnizația supusă analizei nu are natura juridică a unui drept de asigurări sociale, ci reprezintă un beneficiu pecuniar sui generis, acordat în temeiul unui act administrativ cu caracter individual emis de Camera Deputaților, devenind incident art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel învestită, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința civilă nr. 249/30.09.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secția civilă, complet specializat în soluționarea de litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivare, a statuat că indemnizația pretinsă de reclamant poate fi asimilată drepturilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, întrucât se acordă foștilor parlamentari ca urmare a împlinii vârstei de pensionare legale, iar art. 49 din Legea nr. 96/2006 făcea trimite la acest act normativ, fiind astfel incidente dispozițiile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 care stabilesc competența tribunalelor pentru asemenea litigii, în consecință stabilind competența Tribunalului Vaslui, pe criteriu domiciliului reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 11/08.01.2025, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că litigiul nu poate fi asimilat unui conflict de muncă, întrucât indemnizația prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 nu este acordată în temeiul unui raport de muncă, ci prin efectul legii, fiind o măsură de protecție a mandatului de parlamentar și a titularului său, astfel că nu poate fi inclusă nici în categoria celor reglementate de Legea nr. 263/2010, nefiind un drept de asigurări sociale plătit din bugetul fondului de pensii. A statuat că reprezintă un beneficiu pecuniar plătit de la bugetul de stat în considerarea exercitării unei demnități publice, iar condiția referitoare la acordarea ei la împlinirea vârstei legale de pensionare nu-i schimbă natura juridică, și, cum actul de încetare a plății acesteia este un act administrativ cu caracter individual, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența aparținând Curții de Apel Iași.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, pentru următoarele considerente:

Chestiunea litigioasă care a generat conflictul negativ de competență a fost determinată de calificarea juridică pe care instanțele aflate în conflict au dat-o indemnizației pentru limită de vârstă reglementate de art. 49 din Legea nr. 96/2006, a cărei plată reclamantul o pretinde de la pârâți.

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, deputații și senatorii care îndeplineau condițiile vârstei standard de pensionare sau ale vârstei standard reduse, prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aveau dreptul, la încetarea mandatului, la indemnizație pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeși pentru un nou mandat, data de la care se acorda un astfel de drept fiind, conform dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, cea a acordării drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, dar nu mai devreme de data încetării mandatului aflat în derulare.

Așadar, indemnizația cuvenită deputaților și senatorilor pentru limită de vârstă era asimilată, sub imperiul prevederilor art. 49 din Legea nr. 96/2006, drepturilor de asigurări sociale, fiind datorată și condiționată de data la care titularilor acestei indemnizații li se acordau drepturile de pensie pentru limită de vârstă.

Faptul că această indemnizație pentru limită de vârstă îndeplinea o funcție similară pensiei pentru limită de vârstă, având natura juridică a unui drept de asigurări sociale acordat în considerarea compensării unor riscuri și interdicții sporite în comparație cu asigurații din sistemul public de pensii, rezultă din Expunerea de motive care a însoțit proiectul Legii nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor.

Totodată, prin deciziile nr. 900/15.12.2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1274/22.12.2020 și nr. 678/28.11.2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1119/12.12.2023, Curtea Constituțională a statuat că indemnizația pentru limită de vârstă are o natură juridică asemănătoare cu cea a unei pensii de serviciu, astfel că se încadrează în categoria drepturilor asimilate asigurărilor sociale.

În acest context, întrucât competența de soluționare a cauzei trebuie determinată în raport cu natura și obiectul litigiului - drepturi de asigurări sociale, este exclusă competența instanței de contencios administrativ, chiar dacă acordarea sau încetarea plății indemnizației pentru limita de vârstă reglementate de art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a dispus prin ordin al Parlamentului României, ce are natura juridică a unui act administrativ individual.

Prin urmare, cauza de față intră sub incidența dispozițiilor art. 152 și ale art. 153 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul public de pensii potrivit cărora "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel", tribunalul fiind competent a soluționa litigiile în primă instanță.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui.