ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 654/2025

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenții A., B. - succesibil al defunctei C. și D. - succesibil al defunctei C. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 1793A din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul București prin Primarul General.

La termenul de judecată din 28 mai 2024, stabilit în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părți, legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nu a solicitat judecarea în lipsă.

Prin referatul din 09 decembrie 2024, din oficiu, s-a acordat termen pentru discutarea perimării, părțile fiind citate în acest scop.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., a fost acordat termen de judecată la data de 18 martie 2025 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinate de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează dacă este îndeplinită condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural socotit pe luni, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În cauză, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 28 mai 2024 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, încheiere care reprezintă ultimul act de procedură îndeplinit în cauză și s-a împlinit la 28 noiembrie 2024.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv: pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; de la momentul suspendării și până la data verificării în ședință publică a condițiilor pentru operarea excepției de perimare au trecut mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu s-a invocat existența vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Întrucât cauza a rămas în nelucrare din vina părții pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de recurenții A., B. - succesibil al defunctei C. și D. - succesibil al defunctei C. împotriva deciziei nr. 1793A din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul București prin Primarul General, fiind perimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenții A., B. - succesibil al defunctei C. și D. - succesibil al defunctei C. împotriva deciziei nr. 1793A din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritoriala Municipiul București prin Primarul General.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2025.