ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3284/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 05.08.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României, având ca obiect "amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești", au formulat cerere de executare silită în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 prin care au solicitat instanței de executare:

(i) să constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bunăvoie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015;

(ii) să aplice Primului Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019;

(ii) să fixeze cuantumul penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care le-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015.

Prin încheierea din 15 septembrie 2022, Curtea de Apel Alba București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile prescripției dreptului de a obține executarea silită, inadmisibilității acțiunii, lipsei calității procesuale active a reclamantelor și lipsei de interes, ca neîntemeiate, iar pe fondul cauzei, a respins acțiunea formulată de reclamantele A. și B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționate anterior, au declarat recurs reclamantele A. și B., în calitate de moștenitoare ale defunctului C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat casarea încheierii recurate și rejudecarea pe fond a cauzei, cu consecința admiterii cererii de executare silită, amendării prim-ministrului și fixării cuantumului penalității în valoare de 1000 RON/zi de întârziere.

Intimații-pârâți Guvernul României și Prim-ministrul României au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 15 noiembrie 2023, Înalta Curte a dispus în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății recursului declarat de reclamantele A. și B., în calitate de moștenitoare ale defunctului C., împotriva încheierii din 15 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate suspenda judecata:(…)1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți;"

Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunțarea hotărârii, încetează cauza suspendării și începe să curgă termenul de perimare.

Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost soluționat definitiv prin decizia nr. 3517 din 20 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, decizia nr. 3517 din 20 iunie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2023, este definitivă de la data pronunțării acesteia, respectiv data de 20 iunie 2024, dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 20 decembrie 2024, în raport de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamantele A. și B., în calitate de moștenitoare ale defunctului C., împotriva încheierii din 15 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 11 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.