ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2197/2025

Ședința publică din data de 25 aprilie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 14.04.2025 pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale sub numărul unic de dosar x/2025, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central și în temeiul art. 17 alin. (8) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2025, contestație, prin care a solicitat anularea Deciziei Biroului Electoral Central nr. 264/D din data de 11.04.2025.

Prin sentința civilă nr. 89 din data de 16 aprilie 2025, Curtea de Apel București – Contestații Electorale a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile indicate la punctul I.2 supra a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În susținerea căii de atac promovate, recurentul a evocat, pe de o parte, teza lipsei motivării hotărârii recurate, iar, pe de altă parte, pe cea a calității de motive străine de natura cauzei a considerentelor primei instanțe ce au vizat prevederile art. 3 pct. 11 și pct. 12 din Regulamentul (UE) 900/2024.

Prin primul set de argumente, recurentul – reclamant a arătat, în esență că, din perspectiva calității de actor politic, reținerea, de către instanța de fond, a exercitării, de către reclamant, a unui mandat de senator ar fi străină de situația de fapt incidentă cauzei, câtă vreme acesta a deținut calitatea de deputat până în decembrie 2024, în prezent fiind simplu membru al B..

În continuare, partea recurentă a subliniat că nici argumentele primei instanțe care privesc natura juridică a textului publicat pe platforma online C. de îndemn direct către alegători de a vota un candidat la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025 nu ar putea fi calificate drept motivare care să aibă legătură cu cauza, întrucât esența postării a fost cea a unei explicații legate de promisiunea personală a recurentului de a-și da demisia din B. în anumite condiții. În acest, sens recurentul a învederat că întreaga postare ar reprezenta explicații și opinii personale, care nu pot fi cenzurate.

De asemenea, recurentul – reclamant a învederat că în sentința recurată nu se regăsesc considerente prin care instanța de fond să fi dezlegat chestiunea actorului politic în numele căruia reclamantul ar fi acționat, fiind ignorate aspecte precum faptul că reclamantul nu și-a dat demisia din B., nu s-a autosuspendat, nu a dobândit o funcție de conducere sau reprezentare în acest partid și nu s-a alăturat staff-ului de campanie al lui D..

Pe de altă parte, sub titulatura motive străine de natura cauzei, recurentul – reclamant a susținut că prevederile art. 3 pct. 11 și pct. 12 din Regulamentul (UE) 900/2024 nu ar fi incidente cauzei pendinte, întrucât reclamantul nu ar fi invocat aceste prevederi normative, nu ar fi folosit tehnicile reglementate de aceste texte din Regulamentul indicat supra, nu ar fi plătit pentru creșterea distribuției către platforma C., nu deține un grup de propagare a mesajelor proprii, nu a distribuit postarea pe grupuri de comunicare directă (platforme de tipul E.), iar postarea sa ar avea doar 2 distribuiri, venite în mod natural de la diverși urmăritori.

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimatul – pârât Biroul Electoral Central a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea, ca legală, a sentinței recurate, argumentând, în esență, în sensul existenței, în cuprinsul hotărârii atacate, a unei motivări conforme obligației ce incumbau, în acest sens, instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente și aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, prin plângerea ce a fost înregistrată la Biroul Electorul Central pentru alegerea Președintelui României din anul 2025 ("Biroul Electoral Central" sau "BEC") sub nr. 840C/BEC/P.R.2025/11.04.2025, a fost reclamată afișarea, pe platforma online foarte mare C., a unui material text, despre care s-a afirmat că a fost publicat cu eludarea legislației naționale în domeniul electoral.

În aplicarea prevederilor art. 9 din Regulamentul (UE) nr. 2022/2065, a art. 4, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 50/2024, a art. 16 și art. 17 din O.U.G. nr. 1/2025, a art. 3 și art. 30 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2024/900 și ținând cont de Hotărârea Autorității Electorale Permanente nr. 9/2025, pârâtul Biroul Electoral Central a emis Decizia BEC nr. 264D/11.04.2025, prin care a admis plângerea menționată mai sus și a dispus eliminarea materialului text publicat pe platforma online foarte mare C. de utilizatorul cu nume A. și indicativ A. - https://www.x.com la următorul URL: https://www.x.com, de către F. din Irlanda, furnizorul serviciului de platformă online foarte mare C. și a tuturor materialelor conexe acestuia.

Legalitatea Deciziei BEC nr. 264D/11.04.2025 a fost confirmată de Curtea de Apel București – Contestații Electorale, urmare învestirii sale prin contestația formulată de recurentul - reclamant, prin sentința recurată, instanța de fond expunând în considerentele hotărârii, o motivare apreciată de Înalta Curte ca fiind conformă obligației ce incumba primei instanțe în această privință, motiv pentru care sunt nefondate criticile subsumate de partea recurentă – reclamantă cazului de casare/nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. (singurul caz de casare evocat de recurent și în limitele căruia instanța de control judiciar va realiza verificarea sentinței Curții de Apel București).

Referitor la aspectul motivării sentinței, Înalta Curte arată că art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. implică o nelegalitate a hotărârii recurate fie prin prisma faptului că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, fie că acele motive sunt contradictorii sau toate motivele sunt străine de natura cauzei.

Din cuprinsul cererii de recurs formulate în cauză rezultă că, în accepțiunea titularului căii de atac, hotărârea recurată ar fi susceptibilă de casare în raport, pe de o parte, de o pretinsă nemotivare a acesteia, iar, pe de altă parte, de o pretinsă lipsă a legăturii cu cauza a argumentelor evocate de prima instanță.

Lecturând atent sentința atacată, în raport de criticile aduse de recurentul – reclamant, Înalta Curte constată existența raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată, motivarea hotărârii fiind logică, clară și coerentă, bazată pe formulări concrete, specifice, astfel încât este posibil controlul hotărârii în căile de atac; în plus, considerentele dezvoltate de instanța de fond sunt în legătură cu soluția pronunțată, fiind, astfel, respectate atât prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cât și cele ale art. 6 din Convenția [europeană] a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția EDO").

Instanța de control judiciar reține că obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 din C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părților, stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză.

Se reține că judecătorul nu este obligat legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci să analizeze chestiunea litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial - ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, în acest sens fiind relevante și argumentele statuate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (paragraful 20 din hotărârea pronunțată în cauza Gheorghe Mocuța contra României), potrivit cărora "...deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x) . . . . . . . . . .Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Aplicând aceste repere teoretice cauzei pendinte, Înalta Curte subliniază, dintr-o primă perspectivă, că se impune o evidențiere a chestiunii litigioase analizate, în mod concret, în cadrul acțiunii cu care instanța de fond a fost învestită, sferei acestei chestiuni urmând a-i fi circumstanțiată cercetarea existenței sau inexistenței unei motivări a sentinței.

Cum ceea ce s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost verificarea legalității unei decizii a BEC emise în aplicarea prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 1/2025 în vederea soluționării plângerilor cu privire la campania electorală prin intermediul platformelor online foarte mari, în sensul art. 3 din Regulamentul (UE) 2024/900, aspectele examinate vizează, în esență, îndeplinirea sau neîndeplinirea de către titularul materialului publicat pe sus indicatele platforme, a obligației reglementate de art. 16 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 1/2025, coroborate cu cele ale art. 2 și art. 3 din Hotărârea AEP nr. 9/2025, de etichetare a respectivelor materiale în scopul atenționării și informării corecte a publicului cu privire la caracterul de material publicitar politic al postării, în măsura în care condițiile ca această obligație să se nască în sarcina titularului materialului sunt îndeplinite.

În continuare, se reține că obligația de etichetare sus indicată incumbă actorilor politici, iar, din interpretarea art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900, rezultă că dobândesc o atare calitate inclusiv persoanele fizice care nu dețin funcții elective, dar care postează pe conturile personale, deschise pe platformele online foarte mari, în mod preponderent și repetitiv, având potențial de influențare a electoratului, materiale prin care promovează obiectivele politice ale unui candidat la orice mandat electiv, în determinarea calității de actor politic relevanță prezentând, alături de alte elemente, inclusiv conținutul materialului publicat pe platformă (lit. g) teză finală coroborată cu lit. d) ambele ale art. 3 pct. 4 din Regulamentul (UE) 2024/900, analizate în raport de considerentul de la pct. 23 al Regulamentului (UE) 2024/900).

Or, în raport de aceste repere, deși sunt corecte argumentele recurentului – reclamant privind evidențierea greșită, în cuprinsul sentinței recurate, a exercitării, de către acesta, a unui mandat de senator al României din partea unei formațiuni politice (în contextul în care, în cuprinsul Deciziei BEC nr. 264D/11.04.2025, s-a reținut calitatea de fost membru al Camerei Deputaților din Parlamentul României), ele nu sunt suficiente spre a genera reformarea hotărârii atacate, întrucât, din analiza coroborată a paragrafelor sentinței primei instanțe, rezultă că o atare evidențiere a calității de senator a reprezentat doar un fragment al raționamentului instanței de fond ce a stat la baza reținerii corectei încadrării, de către BEC, a recurentului – reclamant, în categoria "actor politic".

Promovarea obiectivelor politice ale unuia dintre candidații la alegerile prezidențiale din 2025, în sensul textelor normative indicate supra, a fost un alt element reținut de prima instanță în filele x ale sentinței, iar acesta reprezintă considerent prin care instanța de fond a răspuns, în sensul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și art. 6 din Convenția EDO, argumentului principal al reclamantului referitor la neîncadrarea sa în categoria "actorului politic", în sensul reținerii caracterului neîntemeiat al unui atare argument, astfel încât sentința este motivată prin considerente ce au legătură cu cauza.

Argumentele indicate în paragrafele anterioare sunt de natură a evidenția și caracterul nefondat al susținerilor recurentului privind lipsa, din cuprinsul sentinței recurate, a unor considerente prin care instanța de fond să fi analizat chestiunea actorului politic în numele căruia reclamantul ar fi acționat.

O atare chestiune a fost examinată de instanța de fond printr-un raționament juridic de sinteză, după cum rezultă din paragraful final al filei 10 și din paragraful de debut al filei 11 din cuprinsul sentinței, motiv pentru care nu pot fi reținute nici aceste critici formulate de recurent, în cuprinsul sentinței fiind identificare considerente care privesc chestiunea în discuție, chiar dacă acestea nu au structura pe care o apreciază recurentul ca fiind optimă.

De asemenea, argumentele expuse în cererea de chemare în judecată privind faptul că reclamantul nu și-a dat demisia din partidul arătat de acesta, nu s-a autosuspendat, nu a dobândit o funcție de conducere sau reprezentare în acest partid (aspectul nealăturării staff-ului de campanie al lui D., fiind un element nou, evocat pentru prima dată în recurs) reprezintă doar argumente subsidiare în susținerea motivelor (argumentelor) principale indicate de parte, astfel încât examinarea lor a fost realizată de către judecătorul fondului, în mod grupat, prin considerentele referitoare la argumentele esențiale evocate. Pe cale de consecință, lipsa unei referiri exprese la aceste argumente nu echivalează cu o nemotivare.

În continuare, analizând susținerile recurentului prin care acesta exhibă teza unei lipse a unui răspuns, din partea instanței de fond, la argumentul principal din cuprinsul cererii de chemare în judecată prin care reclamantul învedera că nu ar fi fost întrunită condiția existenței unui îndemn direct către alegători pentru a vota un candidat, Înalta Curte observă că susținerile recurentului – reclamant nu au, în realitate, structura unor critici de nelegalitate.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță în filele x ale sentinței și care vizează analiza mesajului materialului publicat de către recurentul – reclamant nu concordă modului în care apreciază partea recurentă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces, nu determină incidența motivului de casare în discuție (art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), după cum acesta nu trebuie confundat nici cu motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin intermediul căruia se poate critica aplicarea de către prima instanță a dreptului material, dar care nu a fost invocat de recurent.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă caracterul incomplet al redării, în cuprinsul motivelor de recurs, a materialului text publicat pe platforma online foarte mare C. de către recurent și care a făcut obiectul plângerii înregistrate de BEC sub nr. 840C/BEC/P.R.2025/11.04.2025, acesta omițând să indice și partea finală a acestuia: "Hai D.!", evidențiată de înscrisul aflat la fila x verso a dosarului de fond, precum și de explicațiile furnizate de reclamant prin cererea de chemare în judecată (în care partea arată că, inițial, mesajul conținea și acest text, ca mai apoi, acesta să fie eliminat înainte de pronunțarea deciziei BEC contestate).

Or, analizând sentința recurată exclusiv în limitele trasate de recurent prin invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte consideră că, atâta vreme cât, prin decizia contestată, BEC a analizat aspectele evidențiate prin plângerea înregistrată sub nr. x/11.04.2025, iar instanța de fond a analizat legalitatea acestei decizii, rezultă că au legătură cu cauza considerentele sentinței atacate prin care este prezentat raționamentul ce a condus la concluzia existenței unui îndemn direct către alegători de a vota candidatul vizat de sus indicata parte finală a materialului text.

Cât privește susținerile recurentului privind caracterul străin de natura cauzei a mențiunii, din cuprinsul sentinței, ce face referire la prevederile art. 3 pct. 11 și 12 din Regulamentul 900/2024, Înalta Curte reiterează aspectele arătate în debutul prezentelor considerente, prin care a evidențiat faptul că teza caracterului străin de natura cauzei, din cuprinsul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., impune, pentru incidența cazului de casare, ca întreaga motivare să aibă un atare caracter, iar nu doar un paragraf izolat, care, de altfel, nici nu are caracter decizoriu. Voința legiuitorului în acest sens este clar evidențiată de sintagma "când hotărârea (...) cuprinde (...) numai motive străine de natura cauzei".

Pe cale de consecință, pretinsa deficiență în motivare imputată de partea recurentă sentinței atacate prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu poate fi reținută ca fiind fondată, prima instanță arătând punctual de ce a respins acțiunea. Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerința existenței unei motivări prin care s-a răspuns, prin raționamente privite în mod unitar, iar nu fragmentat, argumentelor principale evocate prin cererea de chemare în judecată și care au legătură cu cauza, este îndeplinită, fiind respectate garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția EDO.

Față de cele arătate în precedent, observând prevederile art. 496 din C. proc. civ. și fiind infirmate motivele de casare/nelegalitate invocate de recurent, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 89 din data de 16 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 89 din data de 16 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București – Contestații Electorale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.