ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 491/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2021, reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 601.639,41 RON reprezentând parte din diferența dintre valoarea de 1.125.000 RON - prețul imobilului stabilit prin raportul de evaluare nr. x/22.12.2008, întocmit de către A. S.A., și valoarea de 266.942 RON stabilită cu respectarea standardelor internaționale de evaluare a imobilului compus din terenul intravilan în suprafață de 2150 mp și clădirile în suprafață totală de 121 mp, situat în str. x, municipiul Slatina, jud. Olt, actualizată cu indicele de inflație de la data emiterii titlului de conversie și până la data plății efective. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data emiterii titlurilor de conversie și până la data plății. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1336 din 20 septembrie 2022, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, și a respins cererea formulată de reclamantul Statul Roman, prin Ministerul Finanțelor, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București, ca fiind prescrisă.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia civilă nr. 396A din 16 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr. 1336 din 20 septembrie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 396A din 16 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a formulat recurs reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel. Apreciază că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept procedural, fiind incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., susține că decizia recurată este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Nelegalitatea este determinată de faptul că instanța de apel a menținut hotărârea pronunțată de prima instanță, care nu cuprinde considerentele pe care se întemeiază. De asemenea, nu a avut în vedere că există un incident de comunicare a acesteia. Astfel, arată că, în sentința Tribunalului București, care i-a fost comunicată, nu există cuprinsă și motivarea acesteia în fapt și în drept, astfel că a fost nevoit să solicite de la arhivă un exemplar al hotărârii. Comparând cele două variante, a sesizat că nu sunt la fel, în exemplarul comunicat lipsind considerentele pe care instanța de fond le-a avut în vedere față de soluția la care s-a oprit. Această împrejurare a făcut obiect al cererii de apel, dar a fost înlăturată de către Curtea de Apel București care a reținut că hotărârea este motivată. Prin urmare, în opinia sa, devin incidente dispozițiile art. 174 din C. proc. civ. potrivit cu care actele efectuate cu nerespectarea dispozițiilor legale, de formă sau de fond, sunt nule de drept. Vătămarea produsă reclamantului prin comunicarea unei hotărâri informe îi încalcă dreptul la apărare, la un proces echitabil, aspecte pe care le-a învederat instanței de apel, și față de soluția acesteia, de respingere a apelului, hotărârea recurată este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul arată că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei. În acest sens, învederează că i s-a comunicat o sentință nemotivată în fapt și în drept, astfel că instanța de control judiciar face trimitere la considerente inexistente. Prin urmare, în opinia sa, și această nelegalitate atrage casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărări formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în termen procedural, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat excepția inadmisibilității recursului formulat de Statul Român iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din data de 3 noiembrie 2023, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 27 februarie 2024.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: În primul rând, Înalta Curte reține că întreaga motivarea cuprinsă în cererea de recurs vizează lipsa considerentelor sentinței civile nr. 1336 din 20 septembrie 2022 a Tribunalului București, secția a III-a civilă și cenzurarea, de către Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a motivelor de apel formulate în acest sens, argumentele fiind încadrate, de către recurent, în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ. În cuprinsul cererii, nu se regăsesc critici referitoare la instituția prescripției extinctive, apreciată de instanțele de fond, ca fiind incidentă cauzei. În al doilea rând, recurentul susține incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cu care se poate casa hotărârea dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural, sancționate cu nulitatea de dispozițiile art. 174 din C. proc. civ. potrivit cu care: "(1) Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă. (2) Nulitatea este absolută atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public. (3) Nulitatea este relativă în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat." În cadrul acestui motiv de casare, recurentul susține că i s-a comunicat o sentință nemotivată în fapt și în drept, pe care a supus-o controlului judiciar, însă calea de atac a fost respinsă, fără a se anula hotărârea neconformă legii. Înalta Curte reține că argumentele referitoare la pretinsele vicii ale sentinței apelate nu pot să facă obiect al recursului întrucât, în această cale extraordinară de atac, nu se pot examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel, care să permită încadrarea acestora în motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din actul normativ menționat, normă de ordine publică. Or, aceste aspecte au fost cuprinse în cererea de apel, iar prin decizia atacată s-a răspuns deja, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanța de apel le-a expus în conturarea soluției adoptate. Eventualele neconcordanțe dintre sentința aflată la dosarul cauzei și exemplarul comunicat, pe care susține recurentul că le-a semnalat ulterior comunicării, trebuiau expuse instanței de apel întrucât vizează nereguli care ar afecta actele de procedură efectuate la prima instanță. Reprezentantul recurentului a avut acces la dosarul cauzei, a fost prezent la termenul de judecată a apelului, a susținut nemotivarea în fața Curții de Apel București. Prin urmare, putea să sesizeze neregularitățile pe care le susține și să le aducă la cunoștința instanței de apel, ca instanță de control judiciar. Starea de pasivitate nu poate să conducă, însă, la reanalizarea conținutului sentinței pronunțate în cauză de către instanța de recurs. În consecință, împrejurarea susținută nu reprezintă o încălcare a regulilor de procedură a căror nerespectare să fie de natură a atrage sancțiunea nulității hotărârii, întrucât instanța de apel a analizat toate motivele de apel formulate de reclamant, prin raportare la actele aflate la dosarul cauzei. Soluția la care s-a oprit, de respingere a căii de atac, este consecința analizării sentinței pronunțate în cauză de către Tribunalul București, și constatării că aceasta cuprinde toate elementele impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. Prin urmare, analizând conduita procesuală a instanței de apel, Înalta Curte reține că aceasta se încadrează în limitele legii, respingerea argumentată a căii de atac și menținerea sentinței apelate nefiind de natură a conduce la o altă concluzie. În al treilea rând, se invocă motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. potrivit cu care, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". În cuprinsul textului de lege menționat, sunt avute în vedere trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri și anume: a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârșire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanță; b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic; c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare. În cadrul acestui motiv de casare se susține că decizia recurată cuprinde motive străine de natura cauzei întrucât recurentului i s-a comunicat o sentință nemotivată în fapt și în drept, astfel că instanța de control judiciar face trimitere la considerente inexistente. Înalta Curte reține că, pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sub aspectul invocat, este necesar ca hotărârea atacată să cuprindă numai motive străine de natura cauzei. Or, această cerință nu este îndeplinită în prezenta speță. Curtea de Apel București a analizat criticile invocate în cuprinsul cererii de apel, prin raportare la actele aflate la dosarul cauzei, și a concluzionat că sentința cuprinde argumentele care au stat la baza soluției la care s-a oprit instanța de fond. Aceasta a reținut că, din considerentele sentinței apelate, rezultă cu evidență că instanța a expus atât situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate, respectiv înscrisurile depuse la dosar, cât și raționamentul și argumentele logice și juridice ce au fundamentat soluția de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune. De asemenea, a reținut că tribunalul a apreciat că momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție este cel al emiterii titlurilor de conversie, respectiv al titlurilor de plată, constatând că, deși Statul Român avea obligația să cunoască exercitarea corectă a acestui mandat legal acordat ANRP, independent de constatarea Curții de Conturi, acesta a rămas în pasivitate, cererea de chemare în judecată fiind formulată după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani. Prin urmare, decizia supusă recursului cuprinde motivele de fapt și de drept care justifică soluția instanței de respingere a apelului declarat de Statul Român, argumentele nefiind străine cauzei, așa cum se susține în cererea de recurs. În consecință, dat fiind că dispozițiile legale de drept procedural au fost aplicate, în mod corect, de către instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat reclamantul Statul Român prin Ministerul Finanțelor împotriva deciziei nr. 396A din 16 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.