ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3416/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii-Inspectia Judiciară a învestit Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat anularea Rezoluției de clasare Nr. 2066/A/27.06.2019, obligarea pârâtei la efectuarea activităților specifice de cercetare disciplinară a domnilor judecători B., C. și D., din cadrul secției penale din cadrul ÎCCJ si aplicarea unei sancțiuni disciplinare potrivit art. 99 din Legea nr. 303/2003 privind Statutul judecătorilor si procurorilor,

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 479 din 23 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii-Inspectia Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 479 din 23 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare, întemeindu-și cerereab de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentului, instanța de fond în mod eronat a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, invocate de Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecția Judiciară.

Consideră că, în soluționarea excepției invocate, instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2018, republicată.

Susține recurentul că, în privința considerentelor ce au condus la respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă, trebuie verificată cererea și sub aspectul dreptului procesual concret dedus judecății, raportat la scopul instituirii procedurii de către legiuitor. Or, în opinia recurentului, dacă se analizează din această perspectivă cauza, cu siguranță scopul instituirii de legiuitor, ar fi acela de a conferi posibilitatea rezolvării amiabile administrative a cauzei. Astfel, din apărările formulate în prezenta cauză, rezultă fără dubiu că, în ipoteza în care procedura prealabilă ar fi fost parcursă, răspunsul Inspecției Judiciare ar fi fost unul negativ. Astfel, consideră recurentul că, intimata nu a fost prejudiciată.

Un ultim considerent suspus cenzurii instanței de recurs este cel referitor la elementele obligatorii ale unui proces echitabil, respectiv întrunirea unor minime condiții privind echitatea. Astfel, precizează recurentul că, judecătorii investiți cu redactarea hotărârii au încălcat dispozițiile privitoare la termenul de 30 de zile, inspectorii sesizați cu cercetarea disciplinară au dublat termenul de soluționare, însă, prin neverificarea fondului, s-a reținut exclusiv și neechitabil culpa reclamantului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În speța de față, reclamantul A. a sesizat instanța cu o acțiune în anularea unei rezoluții de clasare a sesizării privind eventuale abateri disciplinare ale magistratilor, rezoluție emisă de Inspecția Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. La data emiterii rezoluției atacate (27 iunie 2019), normele procesual civile speciale privind soluționarea litigiului în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară, conținute de art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prevedeau că împotriva rezoluției de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-șef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, Curtea de Apel București a reținut în mod corect faptul că reclamantul nu s-a adresat inspectorului-șef al Inspecției Judiciare cu plângere împotriva rezoluției de clasare emise în dosarul nr. x, deși dispozițiile art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 prevăd obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile.

Totodată, instanța fondului a reținut că în speța dedusă judecății, reclamantul a sesizat instanța cu o acțiune în anularea unei rezoluții de clasare privind eventuale abateri disciplinare ale magistraților, rezoluție emisă de Inspecția Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) dîn Legea nr. 317/2004. La data emiterii rezoluției atacate (27 iunie 2019), normele procesual civile speciale privind soluționarea litigiului în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară, conținute de art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, prevedeau că împotriva rezoluției de clasare (prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-sef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluționează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecția Judiciară.

Rezultă astfel că, argumentele recurentului-reclamant în susținerea prezentului recurs, nu au relevanță în prezenta cauză dat fiind că, în speța de față sunt aplicabile prevederile clare ale art. 45

1

din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 234/2018, republicată și intrată în vigoare la data de 11 octombrie 2018.

Cât privește susținerile recurentului vizând liberul acces la justiție, trebuie menționat că pentru a fi incident dreptul de acces la instanță în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ar trebui să se stabilească incidența fie a unei "acuzații în materie penală", fie a "unei contestații asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil", în sensul autonom fixat de instanța europeană pe cale de interpretare pretoriană în baza art. 6 CEDO.

Or, aceste condiții specifice în susținerea aplicabilității art. 6 sub aspect civil nu sunt îndeplinite în prezentul litigiu, pentru a putea reține ulterior și incidența garanției convenționale privind dreptul de acces la instanță.

Prin urmare, în mod judicios a constatat instanța de fond că dispozițiile legale menționate, art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004 sunt clare, voința legiuitorului fiind aceea de a condiționa admisibilitatea acțiunii în justiție în anularea rezoluției de clasare emisă de Inspecția Judiciară de urmarea unei proceduri administrative prealabile, prin plângerea adresată inspectorului șef al Inspecției Judiciare.

Curtea de Apel București a reținut corect că, parcurgerea procedurii administrative este obligatorie. Posibilitatea depunerii plângerii împotriva rezoluției inspectorului șef așa cum dispune art. 45

1

alin. (1) din Legea nr. 317/2004, împotriva rezoluției de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), de persoana care a formulat sesizarea nu se referă la caracterul facultativ al plângerii prealabile, astfel cum în mod eronat susține recurentul-reclamant.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 479 din 23 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2022.