ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1376/2024

Ședința publică din data de 08 martie 2024

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 641 de la data de 20 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea civilă de la data de 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a fost suspendată cauza, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "(1) Judecătorul va suspenda judecata: ... 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

Împotriva încheierii de suspendare de la data de 14 iunie 2022, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, care a fost înregistrată la data de 23 septembrie 2022 la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ulterior această cale de atac fiind transmisă Înaltei Curți de casație și Justiție spre soluționare.

Pentru soluționarea recursului, instanța de control judiciar a acordat termen de judecată la data de 31 martie 2023, însă la această dată, având în vedere lipsa părților de la judecată și față de împrejurarea că acestea nu au solicitat judecata și în lipsă, Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Ulterior, la data de 11 octombrie 2023, a fost întocmit de Registratura secției de contencios administrativ și fiscal Referatul cu propunerea de efectuare a verificărilor prevăzute de dispozițiile art. 84 punctul 25 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 3243/2022, fiind acordat termen de judecată la data de 8 martie 2023. Pentru acest termen de judecată, părțile au fost citate cu mențiunea de a depune un punct de vedere cu privire la eventuala incidență în cauză a perimării.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, constată că încheierea de ședință de la data de 31 martie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 31 august 2023.

În acest sens, instanța de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 31 martie 2023, cauza de față a rămas în nelucrare.

Având în vedere cele expuse anterior, precum și dispozițiile legale ce reglementează perimarea, ca sancțiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situație datorată lipsei de diligență a părților ce nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt și termenul defipt de lege.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, și intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni, iar art. 417 din același Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Față de textul de lege mai sus menționat, Înalta Curte reține că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare, iar în raport de data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, constată că la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept și în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de față, s-a împlinit la data de 31 august 2023, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecință, Înalta Curte va constata intervenită sancțiunea perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Costată perimat recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.