Abdulhadi Yildirim împotriva Turciei

Rezoluția CM/ResDH-[2023]355 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Abdulhadi Y Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") în ceea ce privește hotărârea definitivă în această cauză transmisă de Curte Comitetului și încălcările constatate atât din cauza nerespectării de către autorități a obligației de a lua măsurile adecvate pentru a preveni sinuciderea persoanei dragi care, în momentul faptelor, executa o pedeapsă pentru dezertare într-o închisoare civilă în pofida problemelor sale de sănătate mintală, cât și din cauza lipsei unei anchete efective privind decesul acesteia (violări substanțiale și procedurale prevăzute la art. 2) ; Reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât, dacă este necesar: măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora,

în măsura în care este posibil prin restitutio in integrum al unor măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; invitând guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2023) 1266 ; Notă cu un regret profund: nicio măsură individuală nu pare posibilă în speță în ceea ce privește ancheta privind decesul rudelor reclamantului din cauza termenelor de prescripție aplicabile; După ce a constatat cu satisfacție adoptarea legii privind executarea pedepselor și măsurile de securitate (Legea nr. 5275) care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014 iunie 2005 și a oferit un temei juridic pentru amânarea executării unei pedepse cu închisoarea din cauza tulburărilor mentale; reamintește, de asemenea, faptul că problema măsurilor generale necesare ca răspuns la cazurile de sinucidere în închisori și pentru a asigura eficacitatea investigațiilor efectuate continuă să fie examinată în cadrul cazurilor Klauvuz c. Turcia (8327/03) și De asemenea, în lumina constatărilor Curții în această cauză,

și faptul că încheierea acestei cauze nu aduce atingere în niciun fel evaluării de către Comitetul pentru măsuri generale cu privire la aceste chestiuni; DEclarĂ că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză CONCLUT că: nicio altă măsură individuală nu este posibilă în speță; DECIDE să continue să monitorizeze adoptarea măsurilor generale necesare privind problema mai generală a prevenirii sinuciderii în închisoare în grupul Klauvuz c. Turcia (8327/03) și cele referitoare la eficacitatea investigațiilor penale în grupul Bat DECIDE: …

Résolution CM/ResDH(2023)355 Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Abdulhadi Yıldırım contre Turquie (adoptée par le Comité des Ministres le 8 novembre 2023, lors de la 1480 e réunion des Délégués des Ministres) Requête n o Affaire Arrêt du Définitif le 13694/04

ABDULHADİ YILDIRIM

15/12/2009 15/03/2010 Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Considérant l’arrêt définitif dans cette affaire transmis par la Cour au Comité et les violations constatées en raison à la fois du manquement des autorités à leur obligation de prendre les mesures adéquates pour prévenir le suicide du proche du requérant qui, au moment des faits, purgeait une peine pour désertion dans une prison civile malgré ses problèmes de santé mentale, et de l’absence d’enquête effective sur son décès (violations substantielle et procédurale de l’article 2) ; Rappelant l’obligation de l’État défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ;

et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2023)1266 ) ; Note avec un profond regret qu’aucune mesure individuelle ne paraît possible en l’espèce concernant l’enquête sur le décès du proche du requérant en raison des délais de prescription applicables ; Ayant relevé avec satisfaction l’adoption de la loi sur l’exécution des peines et les mesures de sûreté (loi n o 5275) qui est entrée en vigueur le 1 er juin 2005 et a fourni une base juridique permettant de reporter l’exécution d’une peine d’emprisonnement en raison de troubles mentaux ; Rappelant en outre que la question des mesures générales requises en réponse aux cas de suicide dans les prisons et pour assurer l’effectivité des enquêtes subséquentes continue d’être examinée dans le cadre des affaires Kılavuz c. Turquie (8327/03) et Batı et autres c. Turquie (33097/96), également à la lumière des constats de la Cour dans cette affaire,

et que la clôture de cette affaire ne préjuge en aucune manière l’évaluation par le Comité des mesures générales concernant ces questions ; DÉCLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2 de la Convention dans cette affaire ; CONCLUT qu’aucune autre mesure individuelle n’est possible en l’espèce ; DÉCIDE de continuer à surveiller l’adoption des mesures générales nécessaires concernant la question plus générale de la prévention du suicide en prison dans le groupe Kılavuz c. Turquie (8327/03) et celles relatives à l’effectivité des enquêtes pénales dans le groupe Batı et autres c. Turquie (33097/96) ; DÉCIDE de clore l’examen de cette affaire.