ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2024

Ședința publică din data de 29 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 iulie 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a tratamentului cu NIVOLUMAB, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 1283/27.07.2023 pronunțată la 27 iulie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția inadmisibilității și excepția rămânerii fără obiect, invocate de pârâți, ca neîntemeiate, a admis cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și a obligat pârâții să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), tratamentul cu NIVOLUMAB, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel București.

Împotriva sentinței civile nr. 1283/27.07.2023 pronunțată la 27 iulie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs Casa Națională de Asigurări de Sănătate din România, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății, prin care au solicitat admiterea căii de atac și pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 34 din C. civ., capacitatea de folosință este aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi și obligații civile, iar conform art. 35 din același act normativ, capacitatea de folosință începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În raport de aceste considerente de ordin teoretic, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, reclamantul A. a decedat la data de 11 decembrie 2023, conform certificatului de deces seria x nr. x/11.12.2023 . Prin urmare, la data judecării recursului, reclamantul era lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 din C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și caracterul intuitu personae al cererii de chemare în judecată, pretenția solicitată prin cererea de chemare în judecată putând fi executată doar față de reclamant, nefiind o obligație transmisibilă succesorilor reclamantului decedat.

Având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate din România, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 1283/27.07.2023 pronunțate la 27 iulie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale de folosință a reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate din România, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 1283/27.07.2023 pronunțate la 27 iulie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând cauza:

Anulează acțiunea pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 februarie 2024.