ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 927/2024

HOTĂRÂRE

23.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 927/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. x/2023 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanței: să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.08.2017 și H.G. nr. 28/2023; și să oblige pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.08.2017 și H.G. nr. 28/2023 conform gradului deținut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința civilă nr. 747/2023 din 10 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul pretinde o vătămare rezultată prin aplicarea O.U.G. nr. 59/2017 asupra drepturilor sale de pensie, fiind invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din acest act normativ.

S-a apreciat că, în raport cu temeiurile de drept invocate, devin incidente dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu consecința atragerii competenței instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, având în vedere obiectul dedus judecății, dispozițiile legale incidente și calitatea pârâților de autoritate publică centrală, competența de soluționare a cererii aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19 octombrie 2023 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 1663/2023 din 13 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași - Completul Specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că invocarea dispozițiilor Legii nr. 554/2004 nu atrage de plano competența instanței de contencios administrativ, pentru încadrarea unei cereri în sfera de aplicare a acestor dispoziții legale fiind necesară formularea unei pretenții în contradictoriu cu Guvernul României, în calitate de emitent al O.U.G. nr. 59/2017, care să poată fi subsumată ipotezei art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004,

În cauză, capătul de cerere formulat în contradictoriu cu Guvernul României nu are ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 59/2017, ci tinde numai la o eventuală asigurare a condițiilor necesare reparării prejudiciului de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, situație care nu poate fi circumscrisă dispozițiilor art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

S-a concluzionat că litigiul aparține sferei de competență material-funcțională a jurisdicției asigurărilor sociale organizate la nivelul tribunalului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, secția Civilă la data de 9 ianuarie 2024 sub nr. x/2023*.

Prin sentința civilă nr. 189/2024 din 26 martie 2024 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată prin întâmpinare, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. De asemenea, constatându-se intervenirea conflictului negativ de competență, s-a dispus suspendarea soluționării cererii și înaintarea dosarului Înaltei Curți.

Pentru a hotărî astfel, s-a avut în vedere că, prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul pretinde că pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne i-a stabilit cuantumul pensiei militare de stat în temeiul unui act normativ neconstituțional.

Or, în raport cu temeiurile de drept invocate, competența revine instanței de contencios administrativ, nefiind incidente dispozițiile speciale instituite prin art. 100-101 din Legea nr. 223/2015, raportat la art. 152 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, ci cele ale art. 9, coroborat cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, având în vedere obiectul dedus judecății, dispozițiile legale incidente și calitatea pârâților de autoritate publică centrală, în cauză, competența de soluționare a cererii aparține Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 01.04.2024 sub același număr.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Călărași, secția Civilă și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluționează de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituțională, motiv pentru care a solicitat obligarea Guvernului României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiilor dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituționalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cum este și cazul reclamantului, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta aparține jurisdicției asigurărilor sociale, iar competența soluționării cauzei revine Tribunalului Călărași - Completul Specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale.

Acțiunea fiind formulată în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, rezultă că litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ.

Așadar, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu textul art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120", situație în care nu se încadrează solicitările reclamantului.

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative" astfel că, cererea prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care privește o ordonanță emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, se soluționează în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Așadar, competența teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Curții de Apel București.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.