ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1025/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 20.05.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a formulat, în contradictoriu cu FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR (în continuare F.G.A.), în temeiul dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, contestație împotriva Deciziei F.G.A. nr. 104356/29.04.2022, solicitând anularea în parte a deciziei contestate, obligarea pârâtului la plata sumei de 808.660,92 RON reprezentând penalități de întârziere și cheltuieli de judecată, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentului litigiu.

În motivare, reclamanta a susținut, în esență, că decizia anterior menționată este nelegală, având în vedere faptul că penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată sunt cereri accesorii despăgubirilor principale, întrucât derivă din creanța de asigurare și, prin urmare, trebuie achitate de către F.G.A. De asemenea, a mai apreciat că decizia contestată a fost emisă cu ignorarea dezlegărilor date de Î.C.C.J. prin Decizia nr. 29/2020.

Prin sentința civilă nr. 79 din 12 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a sentinței civile nr. 79/12.01.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată; cu obligarea intimatului F.G.A. la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1694 din 3 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.A., în contradictoriu cu intimatul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 79/12.01.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2022, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis, în parte, contestația împotriva Deciziei nr. 104356/29.04.2022, a anulat parțial decizia și a obligat pârâta la achitarea sumelor reprezentând cheltuieli de judecată. Totodată, a obligat intimata la plata către apelantă a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și apel.

Împotriva acestei decizii, la 11 ianuarie 2024, pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea apelului declarat de reclamanta A., cu consecința respingerii contestației formulate de intimata-reclamantă, ca neîntemeiată.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 13 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta, în calitate de creditoare în urma falimentului B. S.A., a solicitat, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților, anularea în parte a unei decizii a Fondului de Garantare a Asiguraților (F.G.A.), în sensul obligării F.G.A. și la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Din analiza art. 12 și următoarele din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților reiese că interpunerea Fondului în raportul juridic de garantare existent între creditorul de asigurări și asigurător intervine în situația insolvabilității sau falimentului asigurătorului și urmărește satisfacerea creanței de asigurări din disponibilitățile Fondului.

Totodată, trebuie reținut că natura juridică a pretențiilor solicitate de intimata-reclamantă prin cererea înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților este una civilă - drept de creanță izvorât din contractele de asigurare, în cazul producerii riscului asigurat.

Faptul că, în cazul specific al insolvabilității sau falimentului asigurătorului, creanța rămasă nesatisfăcută beneficiază de o garanție legală, fiind acoperită din disponibilitățile Fondului de Garantare a Asiguraților, nu are drept semnificație nașterea unui raport juridic nou, între creditor și Fond, distinct de raportul primar, concluzia în acest sens fiind susținută atât de jurisprudența Curții Constituționale a României, relevantă în acest sens fiind Decizia nr. 270/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770/09.08.2021, cât și de jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (Decizia nr. 29/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 509/15.06.2020).

Prin urmare, având în vedere că între creditorii de asigurări și Fond nu se naște un raport juridic distinct de cel originar, natura dreptului pe care îl dobândește creditorul de asigurări este cea a unui drept subiectiv patrimonial, iar plata despăgubirii de către Fond se efectuează în aplicarea dispozițiilor legale în materie de asigurări și interpretarea contractului de asigurare încheiat de părți.

În ceea ce privește instanța competentă, dispozițiile art. 13 din Legea nr. 213/2015 instituie, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 102/2021, competența instanțelor civile în a căror rază teritorială se află sediul Fondului de Garantare a Asiguraților de a soluționa atât contestația împotriva deciziei de respingere a despăgubirilor, cât și calea de atac formulată împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea contestației.

Prin urmare, câtă vreme formularea acțiunii în vederea recuperării sumei solicitate/creanței de asigurări de la recurentul-pârât își are izvorul în contractul de asigurare, iar soluționarea contestației formulate împotriva deciziei emise revine instanțelor civile de la sediul Fondului de Garantare a Asiguraților, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015, hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (5) fiind supuse căilor de atac prevăzute de Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform art. 13 alin. (5

1

) din Legea nr. 213/2015, față de obiectul cauzei și natura raporturilor juridice litigioase, Înalta Curte reține că acțiunea de față se circumscrie materiei asigurărilor.

Observând, totodată, că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 20 mai 2022, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului (20 mai 2022) "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Cum, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, odată cu intrarea în vigoare a modificărilor aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, în materiile prevăzute expres de alin. (2) al art. 483, inclusiv în litigiile din materia asigurărilor, calea de atac a recursului este suprimată, noile reguli de procedură aplicându-se cererilor de chemare în judecată introduse ulterior intrării în vigoare a acestor prevederi.

Așadar, având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1694 din 3 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în etapa procesuală a apelului, într-o cerere pronunțată în materia asigurărilor, în raport de dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I raportat la art. 634 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva deciziei civile nr. 1694 din 3 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR împotriva deciziei civile nr. 1694 din 3 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2024.