ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 529/2024

Ședința publică din data de 6 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de valoare redusă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea – secția Civilă, la 15.02.2023, reclamanta A.. a chemat în judecată pe pârâta B., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.961,8 RON și a dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, începând cu data scadenței și până la data plății.

Prin sentința civilă nr. 9939/09.11.2023, Judecătoria Buftea – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

A reținut că instanța română competentă să judece cauza se determină în raport cu art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială și cu art. 7 pct. 1 lit. b) a doua liniuță din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială.

Consecutiv, a reținut că serviciile au fost prestate de pârâtă în Cluj-Napoca, pasagerul îmbarcându-se într-un avion care a decolat de pe Aeroportul Cluj-Napoca, situat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

A arătat că aplicarea dispozițiilor menționate a fost reținută și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în hotărârea din 07.03.2018, pronunțată în cauzele conexate C-274/16, C-447/16 și C-448/16.

La rândul său, prin sentința civilă nr. 2348/14.02.2024, Judecătoria Cluj-Napoca – secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării incidentului procedural.

Pentru a hotărî astfel, a statuat că, în cauză, competența teritorială este una relativă, de ordine privată, fiind aplicabile, după caz, art. 107 alin. (1) ori art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel încât instanța nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente ale instanțelor aflate în conflict privesc competența teritorială și derivă din calificarea normelor de competență incidente și, subsecvent, din aplicarea condițiilor de invocare a excepției de necompetență.

Cauza are ca obiect cererea formulată de reclamanta A.., persoană juridică având naționalitatea Statelor Unite ale Americii, împotriva pârâtei B., societate având sediul principal într-un stat al Uniunii Europene – Ungaria – și un sediu secundar în România; reclamanta a sesizat Judecătoria Buftea, instanță competentă teritorial pentru acest sediu secundar.

Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanțe române, jurisdicția sesizată de reclamantă a apreciat implicit că, din perspectiva competenței internaționale, instanțele române sunt competente să soluționeze cauza.

Această concluzie este justă, astfel cum reflectă dispozițiile art. 1.066 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "Sub rezerva situațiilor în care legea dispune altfel, instanțele române sunt competente dacă pârâtul are (...) un sediu secundar sau fondul de comerț pe teritoriul României la data introducerii cererii", iar în subsecvența ei, determinarea instanței competente se face conform legii procesual civile române, întrucât art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ. statuează că, atunci "Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

Pășind, în aceste coordonate, la soluționarea conflictului negativ de competență, instanța supremă va verifica modul în care au fost respectate atât normele de competență propriu-zise, cât și condițiile de invocare a excepției de necompetență.

Obiectul litigiului este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Pretenția reclamantei privește activitatea unei sucursale a unei persoane juridice – cu sediul principal într-un alt stat –, situată în Otopeni, jud. Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea.

Acțiunea derivă dintr-un contract de transport și atrage incidența art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă și instanța locului de plecare sau de sosire.

Deși este adevărat că, din această perspectivă, competența ar fi putut reveni, ca instanță română, Judecătoriei Cluj-Napoca, în cauză, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamanta avea alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente, și a ales să sesizeze Judecătoria Buftea. Ea a devenit, consecutiv exercitării acestei opțiuni, singura competentă să soluționeze cererea, iar reclamanta nu mai poate reveni asupra alegerii făcute, după cum nici pârâtul și nici instanța, din oficiu, nu pot invoca excepția necompetenței.

Distinct de cele menționate anterior, chiar dacă reclamanta ar fi sesizat o instanță necompetentă, prin raportare la art. 129 alin. (2) pct. 3 și alin. (3) C. proc. civ., invocarea excepției se putea face doar de către pârât prin întâmpinare, potrivit art. 130 alin. (3) din același cod, necompetența fiind de ordine privată. Cum pârâta nu a transmis formularul de răspuns, conform art. 1.030 alin. (4) C. proc. civ., și nu a invocat o atare excepție nici chiar prin concluziile scrise, competența s-a fixat, de asemenea, în favoarea Judecătoriei Buftea.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 martie 2024.