ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2284/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.10.2022 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, fără somație și fără trecerea vreunui termen, ca pe cale de ordonanță președințială, să oblige pârâții să-i asigure medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al aceleiași instanțe.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 310 din data de 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale, invocate de pârâții Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiate; A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocate prin întâmpinările depuse la dosar, ca neîntemeiate; A admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și, în consecință: A obligat pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale să-i asigure reclamantului, fără somație și fără trecerea vreunui termen, medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva sentinței nr. 310 din data de 24 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurusi recurenții-pârâți Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României (2 recursuri) și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. 3.1. Prin recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României, acesta a solicitat, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii, iar pe fond, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane făcă calitate procesuală pasivă. În motivarea recursului, arată că în mod eronat și vădit nelegal instanța a admis acțiunea față de Guvernul României, obligându-l la asigurarea, către reclamant a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA), eliberat pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj. Învederează că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege; Guvernul României este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate, autorități ce dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune. În acest sens, invocă dispozițiile art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, art. 219 alin. (7) din Legea nr. 95/2006, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010, art. 220 alin. (3) și (4) din Legea nr. 95/2006, din interpretarea cărora conchide că o eventuală măsură cu privire la obligarea elaborării Listei și a inițierii unui proiect de act administrativ privind reglementarea situației litigioase nu poate fi atribuită Guvernului României, în integralitatea sa, ca organism colegial. De asemenea, cu privire la dreptul de a iniția proiecte de documente de politici publice și proiecte de acte normative, invocă dispozițiile art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, concluzionând că este evident că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv, astfel că, în fapt Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat pentru motivele anterior menționate. În condițiile în care Guvernul României este o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă și implicit de capacitate juridică civilă, nu poate asigura plata medicamentului către reclamant, iar soluția instanței de fond are în vedere exclusiv opozabilitatea relativă (numai pentru a avea cunoștință despre situația creată), Guvernul României neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia. 3.2. Prin cererea de recurs formulată, recurentul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanță președințială. În motivarea recursului arată că instanța a pronunțat sentința recurată cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1 1 ) din Legea nr. 95/2016, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022, apreciind în mod greșit că Ministerul Sănătății, în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, are calitate procesulă pasivă în cauză, instanța de fond reținând calitatea recurentului-pârât în raport cu procedura de introducere în listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații fără contribuție personală și cu dispozițiile art. 242 și art. 243 din Legea nr. 95/2006, ce instituie o competență partajată între Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu privire la obligația elaborării listei, Guvernul României urmând a se pronunța asupra aprobării listei prin hotărâre. Contrar aspectelor reținute de instanță, susține că Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS și, pe cale de consecință, nici calitate procesuală pasivă în cauză. Consideră că motivarea sentinței instanței de fond, sub aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive, este insuficientă și străină de natura cauzei, fiind întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată, motiv pentru care arată că sentința recurată nu respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. Deși instanța de fond a reținut că fiecare dintre pârâți are calitate procesuală pasivă, fiind implicați în procesul de elaborare a listei cu medicamentele de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate, obiectul cererii de ordonanță președințială este obligarea pârâților la asigurarea către reclamant a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru indicația terapeutică adenocarcinom de prostată, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea fondului cauzei. Susține că, anterior formulării prezentei acțiuni, la data de 31 august 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 857, Ordonanța Guvernului nr. 37 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006, prin care a fost completat art. 16 din Legea nr. 95/2006, în sensul că Ministerul Sănătății nu poate efectua plăți legale din bugetul propriu decât pentru medicamentele strict limitativ prevăzute de lege la acest articol. Astfel, întrucât medicamentul solicitat prin prezenta acțiune nu este inclus în categoria prevăzută de lege pentru care ministerul poate suporta plata contravalorii acestuia, angajarea unor cheltuieli în lipsa unui temei legal ar fi ilegală, încălcându-se prevederile art. 2 lit. (1) pct. 3 din Legea nr. 500/20023. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța a pronunțat sentința recurată cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004. Astfel, arată că instanța de fond a reținut corect faptul că, potrivit cadrului normativ în vigoare, reclamantul nu are dreptul să beneficieze de decontare pentru medicamentul PEMBROLIZUMAB (KEYTRUDA), acesta fiind inclus în Lista medicamentelor compensate doar pentru alte indicații terapeutice, însă a admis cererea, întrucât conținutul Listei poate fi oricând modificat. Arată că în raport cu tipul acțiunii în contencios administrativ, aceasta poate fi formulată în contradictoriu cu emitentul actului sau cu autoritatea care a refuzat nejustificat să soluționeze cererea referitoare la un drept sau la un inters legitim ori după caz, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal, așa încât ipotezele reglementate de lege se referă la fapte personale ale autorității/instituției publice chemate în judecată, care intră în sfera sa de competență, iar nu ca aceasta să garanteze înfăptuirea unui lucru de către o altă persoană. Consideră că obiectul prezentei cereri de ordonanță președințială excede obiectului acțiunii în contencios administrativ, astfel cum este reglementat prin art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, relativ la capacitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât, arată că aceasta nu poate fi analizată decât în raport cu obiectul acțiunii, privit corelat cu capacitatea administrativă a acestuia, respectiv atribuțiile legale ale fiecărui recurent în materie. Susține că instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 310/2022 cu încălcarea prevederilor art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006, care prevede atribuțiile CNAS, între acestea regăsindu-se și aceea de a asigura finanțarea programelor naționale de sănătate curative. În prezent, conform art. 1 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 423/2022 privind aprobarea programelor naționale de sănătate, programul național de oncologie este derulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și finanțat din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, astfel că Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS, din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ. În acest sens, invocă și prevederile art. 6 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 423/2022, art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006. Precizează că asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente elaborată de Ministerul Sănătății și CNAS și aprobată prin hotărâre a Guvernului, dar numai pentru acele medicamente care au indicațiile terapeutice autorizate și incluse în rezumatul caracteristicilor produsului, or, medicamentul în discuție nu figurează la data formulării și, respectiv, a soluționării cererii de chemare în judecată pe lista medicamentelor autorizate pentru indicația terapeutică a reclamantului (adenocarcinom de prostată). Arată că Ordinul Ministrului Sănătății nr. 861/2014, ce transpune aspectele privind întocmirea listelor de medicamente de uz uman care se acordă cu și fără contribuția personală a asiguraților, reglementate de art. 6 din Directiva Consiliului 89/105/CEE din 21 decembrie 1988, prevede că unica persoană ce poate solicita demararea procedurii de evaluare a tehnologiilor medicale este deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în România. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că sentința recurată prejudecă fondul cauzei, întrucât instanța de fond a analizat calitatea procesuală a Ministerului Sănătății raportat la obiectul cererii din dosarul de fond, prin care reclamantul a solicitat includerea în Listă a medicamentului PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pentru indicația terapeutică adenocarcinom de prostată. Referitor la condițiile de admisibilitate și aparenta de drept, arată că în speță nu este îndeplinită condiția aparenței în drept, cu privire la care instanța trebuia să verifice dacă medicamentul este în Lista de decontare și dacă are protocol terapeutic aprobat, protocolul terapeutic fiind obligatoriu pentru medicii aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate, sens în care invocă dispozițiile art. 243, art. 243 1 și 2 din Legea nr. 95/2006, ced vizează procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din listă, în aplicarea cărora a fost aprobat Ordinul MS nr. 861/2014. Menționează că Ministerul Sănătății are competența de a realiza actualizarea Listei doar după emiterea deciziei de includere de către ANMDMR și după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor. În prezent, arată că DCI Pembrolizumab (Keytruda), în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021, este indicat în alte afecțiuni. În acest moment, un medicament nu poate fi prescris și rambursat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, respectiv nu poate fi decontat de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate decât dacă este inclus pe lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe baza de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008 și numai dacă are indicație terapeutică autorizată cuprinsă în rezumatul caracteristicilor produsului. 3.3. Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) a solicitat, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate în ceea ce privește obligarea să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), fără somație și fără trecerea vreunui termen medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) până la soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, ca fiind nelegală prin prisma aplicării greșite a cadrului legislativ, și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială ca neîntemeiată. În motivarea recursului arată că medicamentul cu DCI Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) este deținut de către compania B., conform autorizației de punere pe piață din 17.07.2015, emisă în baza deciziilor Comisiei Europene, acordate raportat la procedura centralizată, în condițiile Regulamentului nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente. Arată că acesta este autorizat centralizat ca medicament pentru alte indicații terapeutice decât cea din speță. Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, prescrierea, eliberarea și decontarea medicamentelor se realizează potrivit actului normativ și în baza protocoalelor terapeutice aprobate prin ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări Sociale. Potrivit anexei Hotărârii Guvernului nr. 720/2008, DCI Pembrolizumabum se află în Secțiunea C2 DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc - P3: Programul național de oncologie - poziția 119 și nu are prevăzută indicația terapeutică carcinom seros endometrial în protocolul cuprins în Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor, iar extinderea indicației nu a fost solicitată de către deținătorul autorizației de punere pe piață, astfel încât medicamentul nu poate fi compensat pentru indicația terapeutică din speță, în condițiile Hotărârii Guvernului nr. 720/2008. Astfel, conform protocolului terapeutic, folosirea medicamentului Kevtruda (DCI Pembrolizumab) în indicația adenocarcinom de prostată, este o utilizare off-label. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că sentința recurată este nelegală întrucât, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, apreciind că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, ANMDMR are calitate procesuală pasivă. Consideră că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative, din care rezultă că între atribuțiile ANMDMR nu se regăsește și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate, această atribuție revenind altor autorități ale statului, în speță Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Consideră că nu are calitate procesuală, conform art. 32 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., și că în raport cu tipul acțiunii în contencios administrativ, aceasta poate fi formulată în contradictoriu cu emitentul actului sau cu autoritatea care a refuzat nejustificat să soluționeze cererea referitoare la un drept sau la un inters legitim ori după caz, care nu a răspuns solicitantului în termenul legal, așa încât ipotezele reglementate de lege se referă la fapte personale ale autorității/instituției publice chemate în judecată, care intră în sfera sa de competență, iar nu ca aceasta să garanteze înfăptuirea unui lucru de către o altă persoană, în condițiile în care art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006 prevede atribuțiile CNAS, între acestea regăsindu-se și aceea de a asigura finanțarea programelor naționale de sănătate curative. Mai arată că atribuțiile și competențele ANMDMR în domeniul evaluării tehnologiilor medicale sunt prevăzute în art. 4 alin. (5) din Legea nr. 134/2019, iar între acestea nu sunt prevăzute atribuții în sensul celor care fac obiectul cererii de ordonanță președințială de față. Precizează că în conformitate cu dispozițiile pct. II. 3 din Metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale, aprobată prin Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014: "3. În cazul în care instanța judecătorească dispune printr-o hotărâre judecătorească executorie obligarea ANMDMR la soluționarea unei cereri formulate de către un petent pentru a include un medicament în Listă, ANMDMR va proceda cu prioritate la analizarea cererii și va emite un raport de evaluare motivat, care va sta la baza deciziei, conform modelului din anexa nr. 6 la ordin. Decizia este comunicată petentului în termen de maximum 7 zile lucrătoare de la emiterea acesteia. De asemenea, solicitantul este informat despre căile de atac pe care le are la dispoziție conform legislației în vigoare, precum și despre termenele pentru exercitarea acestora." De altfel, la art. 4 alin. (1) din Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 este menționat faptul că protocoalele terapeutice constituie baza de prescriere și monitorizare a medicamentelor care se acordă asiguraților pe bază de prescripție medicală eliberată de medicii care sunt în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate. Medicamentul Keytruda (DCI Pembrolizumab) nu are prevăzută indicația terapeutică adenocarcinom de prostată, în protocolul cuprins în Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021. Recurenta-pârâtă susține că, în raport cu actele normative incidente în prezenta cauză și cu dreptul subiectiv material dedus judecății, îi sunt instituite în mod limitativ obligații doar în ceea ce privește implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru medicamente, privind includerea, extinderea indicațiilor, neinciuderea sau excluderea în/din Listă, mecanism ce însumează atât criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale cât și metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale și propunerea către Ministerul Sănătății a Listei, ce se aprobă prin hotărâre de Guvern și doar pentru indicațiile terapeutice din Rezumatul caracteristicilor produsului. Astfel, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANMDMR. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arată că sentința recurată cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată. Arată că ANMDMR nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ și nici de acordare către pacienți de medicamente în regim de compensare 100%, iar prima instanță nu a avut în vedere dispozițiile art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul ministrului Sănătății nr. 861/2014, întrucât deși instanța a fost sesizată cu o cerere privind obligarea pârâților la asigurarea tratamentului gratuit cu medicamentului Kevtruda (DCI Pembrolizumab), și nu cu privire la obligarea pârâților la introducerea acestui medicament în Listă, și văzând atribuțiile ANMDMR, a respins excepția invocată. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în ceea ce privește îndeplinirea condiției de admisibilitate a ordonanței președințiale, prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv condiția aparenței de drept. Astfel, arată că în analiza condiției aparenței de drept în favoarea intimatului-reclamant, respectiv a dreptului de a i se decont un medicament, instanța trebuie să verifice dacă medicamentul este inclus în Lista de decontare și dacă are protocol terapeutic aprobat, protocolul terapeutic fiind obligatoriu pentru medicii aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate. Consideră că această condiție nu este îndeplinită, deoarece medicamentul nu figurează pe lista corespunzătoare medicamentelor compensate pentru indicația adenocarcinom de prostată, de care poate beneficia intimatul în calitate de asigurat. De asemenea, consideră că nu este îndeplinit nici condiția neprejudicării fondului, întrucât prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța de judecată a recunoscut intimatului-reclamant dreptul la un medicament care nu are indicația terapeutică în Rezumatul caracteristicilor produsului la nivel național și european. Pe de altă parte, susține că soluția pronunțată nu corespunde realității de drept a speței, întrucât nu ține cont de etapele procesului de evaluare de către ANMDMR a tehnologiilor medicale în vederea luării deciziei și propunerii Ministerului Sănătății de includere a unui medicament în Lista de medicamente compensate, astfel cum sunt prevăzute prin Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014. Astfel, la nivel de aparență, intimatul-reclamant nu are dreptul de a beneficia de compensare în proporție de 100% pentru achiziționarea medicamentului Keytruda (DCI Pembrolizumab) pentru indicația adenocarcinom de prostată, conform art. 231 și 232 din Legea nr. 95/2006, întrucât acest medicament nu figura la data solicitării, cu respectiva indicație terapeutică, iar în prezent, legislația națională nu permite rambursarea medicamentelor ale căror indicații terapeutice nu au fost aprobate național sau de către Agenția Europeană a Medicamentului. În spță, deținătorul autorizației de punere pe piață nu a depus la sediul ANMDMR, în condițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014, nicio cerere de evaluare a medicamentului pentru indicația carcinom seros endometrial, în vederea includerii acestuia în Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, întrucât nu îndeplinește criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale privind extinderea indicației în Listă. O altă critică adusă hotărârii recurate constă în aceea că, prin admiterea cererii reclamantului, instanța de fond a depășit competența conferită puterii judecătorești, întrucât includerea medicamentelor în Listă presupune obligatoriu îndeplinirea procedurii administrative instituite prin Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, prin care se face aplicabilitatea prevederilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, în urma evaluării administrativ științifice a documentației medicamentului în condițiile prevăzute de art. 6 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, de la cate nu se poate deroga. Pe site-ul Ministerului Sănătății se află în transparență decizională proiectul de ordin de ministru privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, care prevede implementarea unui mecanism de rambursare individuală a medicamentelor prescrise și decontate off-label pentru diferite afecțiuni pentru care nu există alternative terapeutice sau pentru care alternativele terapeutice sunt considerate depășite. Consideră că nu poate fi reținut pretinsul efect pozitiv al autorității de lucru judecat provizorie asociată de intimatul-reclamant unor hotărâri judecătorești pronunțate în primă instanță în cereri de ordonanță președințială, întrucât acesta presupune cu necesitate îndeplinirea condiției triplei identități. 3.

Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată. În motivarea recursului, arată, în ceea ce privește respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a C.N.A.S., că nu este titulara obligației în raportul juridic dedus judecății, de vreme ce nu a fost solicitată de către deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în litigiu includerea medicamentului Pembrolizumab (denumire eomercialS Keytruda) pentru indicația terapeutică de care suferă reclamantul. Arată medicamentul solicitat nu vizează indicația terapeutică pentru tratamentul pacienților diagnosticați cu "adenocarcinom de prostată; medicamentul nu a fost autorizat la nivel european de către Agenția Europeană a Medicamentului și nici la nivel național de către ANMDM; nu a fost prevăzută în rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul medicamentului Keytruda) emis deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului; nu a fost supusă autorizării și evaluării de către ANMDM, ca urmare a faptului ca deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în litigiu nu a solicitat acest lucru ANMDM; nu a fost inclusă în Protocolul obligatoriu de prescriere și administrare a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prevăzut de Ordinul MS/CNAS nr. 564/499/2021. Astfel, arată că raportat la prevederile legale în vigoare, legitimarea procesuală pasivă în cauză nu aparține CNAS în raport de obiectul cauzei și atribuțiile CNAJS expres reglementate de art. 280 din Titlul VIII din Legea nr. 95/2006, respectiv nu are competența și nici temeiul legal în baza căruia să poată proceda la decontarea contravalorii DCI-ului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) cu indicația terapeutică de "adenocarcinom de prostată", motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS. Pe fond, arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței presedințiale, în cauză nefiind îndeplinită condiția aparenței de drept, întrucât reclamantul nu a dovedit că are dreptul în temeiul legii la acordarea și decontarea de către sistemul public de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100% a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), pentru indicația terapeutică "adenocarcinom de prostată, în condițiile în care potrivit protocoalelor terapeutice în vigoare, acest medicament nu are prevăzută indicația terapeutică de care suferă intimatul-reclamant. Precizează că prin art. 241, art. 242 și 243 din Legea nr. 95/2006, art. 3 din H.G. nr. 720/2008 și art. 3 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, s-a stabilit că asigurații din sistemul public de asigurări sociale de sănătate beneficiază numai de medicamentele, pe bază de prescripție medicală, cuprinse în Lista de medicamente aprobată prin H.G. nr. 720/2008, ale căror indicații terapeutice menționate expres în protocoalele terapeutice prevăzute în Ordinul MS/CNAS nr. 564/499/2021. Totodată, arată că nu s-au identificat solicitări de extindere a indicațiilor terapeutice, depuse de DAPP pentru medicamentul din speță și pentru indicația terapeutică "adenocarcinom de prostată". Mai mult, pentru medicamentul Keytruda, Agenția Europeană a Medicamentului nu a autorizat acest produs pentru indicația "adenocarcinom de prostată". Astfel, sub aspectul aparenței dreptului, arată că tratamentul cu medicamentul în litigiu nu se acordă niciunui asigurat din cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate, iar pe de altă parte, reclamantul nu a prezentat la dosarul cauzei o prescripție medicală, sub forma unui formular tipizat, utilizat și recunoscut de sistemul public de asigurări sociale de sănătate pentru administrarea de tratament cu medicamentul în litigiu. Mai arată că potrivit art. 1 alin. (1) din Anexa 36 la Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 397/836/20182, prescripțiile medicale decontate din FNUASS se eliberează numai de către medicii care sunt în contract cu casa de asigurări de sănătate. Consideră că în speță sunt incidente și dispozițiile art. 248 lit. f), i) și l) din Legea nr. 95/2006, care stabilesc expres serviciile ce nu sunt decontate din fond, a căror contravaloare se suportă de asigurat, în care sunt incluse: unele medicamente, materiale sanitare și tipuri de transport; asistența medicală la cerere; l) serviciile medicale solicitate de asisurat. De asemenea, consideră că nu este îndeplinită nici condiția neprejudecării fondului, în condițiile în care cererea de față vizează fondul litigiului; nu poate fi acceptată solicitarea reclamantului de obligare a CNAS la asigurarea în mod provizoriu a medicamentului, ca măsură premergătoare operațiunii de decontare, întrucât analiza necesară în vederea soluționării cauzei presupune un probatoriu complex care nu se poate administra decât în cadrul acțiunii de fond, astfel că cererea reclamantului este inadmisibilă, întrucât prejudecă fondul; pentru ca instanța de contencios administrativ să dispună în sensul celor solicitate de către reclamant, aceasta trebuia să constate refuzul nejustificat al C.N.A.S. de a acorda medicamentul, în regim de compensare 100%, fapt care nu a fost probat în speță. Pe cale de consecință, consideră că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ. privind ordonanța președințială. 3.

Prin recursul incident formulat de recurentul-pârât Guvernul României, acesta a solicitat, în temeiul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii. 4. Apărările formulate în recurs Recurentul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare la recursul formulat de Ministerul Sănătății. 5. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 martie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 3 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor declarate 6.1. Analizând cu prioritate excepția tarvidității recursului incident formulat de recurentul-pârât Guvernul României, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este tardiv. Verificând respectarea termenului de declarare a căii de atac, se constată că potrivit art. 491 C. proc. civ.: "(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile. (2) Prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător." De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 472 alin. (1) din C. proc. civ.: "Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe." În privința termenului în care recursul incident poate fi depus sunt aplicabile dispozițiile art. 474 C. proc. civ., care se aplică și în ceea ce privește calea de atac a recursului și care la alin. (1) prevăd că "Apelul incident și apelul provocat se depun de către intimat odată cu întâmpinarea la apelul principal, fiind aplicabile prevederile art. 471 1 alin. (4)." Recursului incident îi sunt aplicabile și dispozițiile art. 471 1 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că la comunicarea cererii de apel intimatului, i se pune în vedere acestuia obligația de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării, dispoziții care se coroborează cu cele ale art. 490 C. proc. civ., ce prevăd că, în materia recursului, termenul prevăzut la art. 471 1 alin. (3) C. proc. civ. se dublează. Prin urmare, termenul de formulare a recursului incident este de 30 de zile de la data comunicării cererii de recurs principal, respectiv același termen în care partea poate formula și întâmpinarea. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. În speță, recursurile principale au fost comunicat recurentului-pârât Guvernul României la data de 30.01.2023, iar recursul incident a fost înregistrat la data de 03.03.2023, în condițiile în care ultima zi pentru declararea în termen a recursului incident era 02.03.2023, zi lucrătoare (joi). De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-pârât, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 471 1 alin. (3), art. 472, art. 474, art. 490 și art. 491 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul incident declarat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței nr. 310 din data de 24 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. 6.2. Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs principale, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, fără somație și fără trecerea vreunui termen, ca pe cale de ordonanță președințială, să oblige pârâții să-i asigure medicamentul Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al aceleiași instanțe. Soluționând cererea reclamantului, curtea de apel a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, prevăzute de art. 997 din C. proc. civ. și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată. Instanța de recurs împărtășește opinia primei instanțe, apreciind că aceasta a dat o dezlegare corectă cauzei. Referitor la critica vizând depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, invocată de recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și încadrată în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. se întemeiază pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituțional al separației puterilor în stat și vizează imixtiunea instanțelor judecătorești în domeniul atribuțiilor puterii legislative sau executive, respectiv încălcarea principiului separației puterilor în stat, ceea ce în speță nu se constată. Astfel, în cauză, prin obligația stabilită în sarcina recurentei-pârâte ANMDM prin sentința recurată, nu poate fi decelat un caz de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, respectiv de imixtiune în atribuțiile puterii legislative ori executive de altfel, recurentii susținând în motivarea acestui caz de casare că prima instanță a ignorat voința legiuitorului în a aplica dispozițiile legale incidente cauzei deduse soluționării și a pronunțat o hotărâre judecătorească fără relevanță juridică. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recurenții-pârâți Ministerul Sănătății ANMDM au susținut existența unei pretinse contradicții, însă nu la nivelul considerentelor hotărârii atacate, ci între motivarea sentinței și textele de lege incidente cauzei. Or, aceasta nu reprezintă o critică subsumată cazului de casare indicat, ci se circumscrie prevederilor pct. 8 al aceluiași articol, respectiv cazului de casare care sancționează greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, urmând a fi analizate din această perspectivă. De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-pârât Ministerul Sănătății a invocat, subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că sentința recurată prejudecă fondul cauzei, întrucât instanța de fond a analizat calitatea procesuală a Ministerului Sănătății raportat la obiectul cererii din dosarul de fond, prin care reclamantul a solicitat includerea în Listă a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda) pentru indicația terapeutică adenocarcinom de prostată. Or, și această critică se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizată ca atare. Tot subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată a fi și critica încadrată de către recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a arătat că sentința recurată este nelegală, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, din care rezultă că între atribuțiile ANMDMR nu se regăsește și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate. Astfel, această critică vizează interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material referitoare la atribuțiile acestei autorități. Având în vedere similitudinea criticilor formulate de pârâți, prin care au invocat greșita soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și neîndeplinirea condițiilor de admitere a ordonanței președințiale, Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată, circumscris cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recursul principal formulat de recurentul-pârât Guvernul României vizează doar soluția de respingere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive. 6.2.1. O primă critică formulată de către recurenții-pârâți vizează soluția dată de către prima instanță excepției lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți. Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut în mod legal că, în procedura de introducere pe Listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind partajată între Ministerul Sănătății și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, respectiv Guvernului României care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor CNAS competența în legătură cu decontarea medicamentelor respective, respectiv pârâta CNAS gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel că, deși nu s-ar putea reține în sarcina sa o culpă pentru neincluderea medicamentului pretins în discuție în lista de care beneficiază asigurații, acestei autorități îi revine obligația de a aduce la îndeplinire solicitarea reclamantului de a i se asigura tratamentul necesar, fără contribuție personală. Astfel, recurentul-pârât Ministerul Sănătății are calitate procesuală pasivă în cauză în raport de prevederile Legii nr. 95/2006 și de atribuțiile ce îi revin în procedura de includere a unor medicamente în lista medicamentelor compensate. Susținerile recurentului-pârât Ministerul Sănătății cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive nu sunt fondate, această parte întemeindu-și criticile pe împrejurarea că gestionarea FNUASS revine în competența recurentei-pârâte CNAS, astfel că ministerul nu poate îndeplini o obligație ce cade în sfera de competență a altei autorități, instituții sau persoane juridice de drept privat. Însă, Înalta Curte reține că Ministerul Sănătății elaborează programele naționale de sănătate în colaborare cu CNAS, care, la rândul său, are atribuții în gestionarea Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se suportă contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare și a dispozitivelor medicale, a tehnologiilor și dispozitivelor asistive. Potrivit art. 242 din Legea nr. 95/2006, lista cu medicamentele de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR și se aprobă prin hotărârea a Guvernului, iar art. 251 din același act normativ prevede că Ministerul Sănătății are atribuția elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu CNAS. În dezvoltarea acestor competențe, prevederile art. 2 - 4 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea Ministerului Sănătății stabilesc atribuțiile principale și obiectivele urmărite în activitatea autorității ministeriale. Totodată, prevederile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 95/2006 dispun că: "(1) Programele naționale de sănătate reprezintă cadrul implementării obiectivelor politicii și strategiei sănătății publice de către Ministerul Sănătății, ca autoritate centrală a domeniului de sănătate publică. (...) (5) Programele naționale de sănătate sunt elaborate de către Ministerul Sănătății, cu participarea CNAS; derularea acestora se realizează de către Ministerul Sănătății și/sau CNAS, după caz." Având în vedere aceste atribuții, precum și obiectul cererii de ordonanță președințială, prin care reclamantul solicită, cu caracter provizoriu, obligarea pârâților la protejarea dreptului său la viață, prin decontarea gratuită, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului Pembrolizumab (denumire comercială Keytruda), nu se poate contesta legitimarea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, dar și a recurenților-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, autorități cărora le revine responsabilitatea primară de a proteja sănătatea populației, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistență medicală și tratament, adaptate nevoilor pacienților. Susținerile recurentului-pârât Ministerul Sănătății, referitoare la atribuția gestionării FNUASS, nu au relevanță în stabilirea calității sale procesuale, această parte nefiind chemată în judecată în calitate de autoritate cu atribuții în gestionarea fondului din care se decontează medicamentul necesar afecțiunii de care suferă reclamantul, ci în calitate de organ central responsabil de organizarea, coordonarea și controlul activităților referitoare la sănătatea publică. Cât privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, Înalta Curte reține că aceasta este justificată de atribuțiile legale ce-i revin, potrivit art. 704 și urm. din Legea nr. 95/2006 privind reforma în sistemul sănătății, art. 2 - 4 din H.G. nr. 734/2010 și art. 6 alin. (2) din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, în procedura de evaluare și autorizare a medicamentelor puse pe piață în România. Totodată, potrivit art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014: "Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România poate iniția, din oficiu, procedura de evaluare a tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă în următoarele situații: (...) d) DCI-uri compensate corespunzătoare medicamentelor cu indicație nouă, altele decât cele pentru care solicitanții au depus cerere;" În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind în măsură să ducă la îndeplinire pretenția reclamantului de a i se asigura tratamentul necesar în regim de compensare 100%, împrejurare ce fundamentează calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză. Nu în ultimul rând, Înalta Curte reține că, în contextul în care totalitatea demersurilor (ce intră, potrivit sus indicatelor prevederi legale, în competențele restului autorităților recurente), nu poate avea o finalitate concretă decât urmare a exercitării atribuțiilor ce revin Guvernului României, de aprobare, prin hotărâre, a listei cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, nu poate fi reținută teza unei lipse a calității procesuale pasive a Guvernului României, acesta fiind una dintre instituțiile implicate în procedura de eliberare și decontare a medicamentelor pentru asigurații în sistemul public de asigurări de sănătate. Înalta Curte reține că nu se poate face abstracție de împrejurarea că litigiul de față este generat de refuzul de acordare a medicamentului în regim de decontare 100%, pe motivul neautorizării și neincluderii în listă a tratamentului solicitat de reclamant pentru indicația terapeutică de care suferă. Prin urmare, cum toți pârâții și fiecare în parte au atribuții în ceea ce privește procedura de stabilire a listei medicamentelor de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate, este justificată includerea lor în cadrul procesual pasiv al pricinii de față, în care se urmărește obținerea cu caracter provizoriu a tratamentului, în regim de gratuitate totală, până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond, care se judecă în același cadru procesual subiectiv. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile de nelegalitate formulate de recurenții-pârâți Ministerul Sănătății, CNAS, ANMDM și Guvernul României cu privire la calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 6.2.2. Pe fondul cererii de ordonanță președințială, Înalta Curte constată că recurentul Ministerului Sănătății a formulat critici doar cu privire la îndeplinirea condiției aparenței de drept, în timp ce recurentele Casa Națională de Asigurări de Sănă