ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1671/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Deliberând asupra revizuirii, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 513A din 14 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș, pentru membrii de sindicat A. și B., împotriva sentinței civile nr. 1399 din 30 septembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2022.

Împotriva acestei decizii, SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT A. și B. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, revizuentul arată că, anterior hotărârii atacare în cauză, prin decizia civilă nr. 2256/A/2022, pronunțată la 14 noiembrie 2022 în dosarul x/2022, prin decizia civilă nr. 1947/A/2022, pronunțată la 24 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022, prin decizia civilă nr. 2092/2022, pronunțată la 2 noiembrie 2022 în dosarul nr. x/2022, toate pronunțate de Curtea de Apel Cluj, s-au admis apelurile declarate împotriva sentințelor civile nr. 1009 din 22 iunie 2022, nr. 834 din 20 mai 2022, respectiv nr. 880 din 31 mai 2022, pronunțate de Tribunalul Maramureș, s-a dispus admiterea acțiunii și, în consecință, obligarea pârâtelor la calculul și plata, în favoarea membrilor de sindicat, a sporului pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a diferențelor salariate rezultate din neacordarea acestuia, actualizarea cu indicele de inflație a sumelor astfel calculate și plata sumelor rezultate; calculul și plata dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor bănești astfel calculate începând cu data de la care se cuvin diferențele salariate și până la achitarea integrală a acestor diferențe.

Revizuentul precizează că, atât în prezentul dosar, cât și în cele indicate mai sus, reclamant este Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș, pârâtă este o unitate de învățământ, obiectul îl reprezintă calcularea și plata, în favoarea membrilor săi de sindicat, reclamanți, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a diferențelor salariale rezultate din neacordarea acestuia, doar că în dosarele cu nr. x/2022, nr. y/2022, nr. z/2022 Curtea de Apel Cluj a admis apelul său, a modificat în tot sentința atacată și a dispus calculul și plata sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare iar, ulterior, tot Curtea de Apel Cluj, în dosarul cu nr. x/2022 a respins apelul său.

Astfel, deciziile civile pronunțate de Curtea de Apel Cluj asupra aceluiași obiect dedus judecății conțin dispoziții potrivnice.

Mai mult, în baza principiului egalității cetățenilor în fața legii și implicit a autorităților judecătorești este necesară asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești. Practica unitară, vizând cauzele civile identice/similare din punct de vedere al cererilor și pretențiilor astfel evidențiate în petitul acțiunilor introductive, trebuie să înlăture incertitudinea juridică, fiind asigurat astfel dreptul și obligația corelativă, la o interpretare unitară a legii.

În ce privește motivele de respingere a apelului prin decizia civilă nr. 513A din 14 martie 2023, a cărei revizuire se solicită, arătă că instanța a reținut că acțiunea sa se întemeiază pe Legea nr. 153/2017 și că Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupațională de funcții bugetare "învățământ" aprobat prin H.G. nr. 34/2018 nu prevede un drept autonom și distinct, ci a fost adoptat în aplicarea Legii nr. 153/2017. Prin urmare, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare s-ar putea acorda în baza acestui regulament doar începând cu momentul în care salariile de bază ale membrilor de sindicat ar fi la nivelul prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022, fiind invocate și dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție din decizia nr. 27/26.10.2020.

Revizuentul arată că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 27/26.10.2020 se referă la sporul pentru condiții de muncă pentru o altă categorie de bugetari a căror salarizare se realizează tot în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dar pe o altă anexă, fiind vorba de un domeniu de activitate total diferit de învățământ.

Personalul din învățământ a beneficiat de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare până în decembrie 2009, ca spor de sine stătător pe statul de plată. În anul 2010 au beneficiat de acest spor, ca sumă compensatorie, doar angajații care l-au avut în plată în decembrie 2009. Ulterior, prin hotărâre judecătorească s-a obținut acordarea sporului pentru condiții periculoase și vătămătoare, ca sumă compensatorie, pentru locurile de muncă care au fost expertizate și pentru care exista buletin de determinare emis de Direcția de Sănătate Publică. Hotărârile judecătorești acoperă perioadele 2011-2015 și 2011-2018, respectiv până la adoptarea H.G. nr. 34/2018.

Revizuentul apreciază că, în ce privește angajații din învățământ, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare trebuie acordat necondiționat de cuantumul salariului de bază, respectiv de atingerea, depășirea sau nedepășirea grilei de salarizare stabilite pentru anul 2022.

Mai arată revizuentul că Ministerul Sănătății, prin Direcția de Sănătate Publică Maramureș, a emis Buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă nr. 96 din 24.04.2019, având la bază H.G. nr. 34/2018 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă, precum și a condițiilor de acordare a acestuia pentru personalul din familia ocupațională de funcții bugetare "învățământ".

În Buletinul de determinare se arată că a fost expertizat locul de muncă al bibliotecarului din cadrul Seminarului Teologic Liceal "Sf. losif Mărturisitorul" Baia Mare, în concluziile acestui înscris arătându-se că, la data evaluării, acesta comportă o serie de riscuri profesionale și poate beneficia de prevederile H.G. nr. 34/2018.

Acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare și periculoase condiționat de cuantumul salariului de bază rezultat în urma aplicării etapizate a legii, creează diferențe între angajații care desfășoară aceeași activitate în condiții de risc, constatate prin buletinele de determinare și expertizare a locurilor de muncă. Unii angajați, al căror loc de muncă a fost expertizat, și pentru care s-a emis buletin de determinare cu concluzii de acordare a sporului pentru condiții periculoase ar beneficia mai devreme, iar alții mai târziu de acest spor, în funcție de momentul primirii salariului de bază la nivelul prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022, creându-se discriminare pentru salariații angajați pe aceleași funcții și lucrând în aceleași condiții.

Revizuentul arată că, în acest sens s-a exprimat și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care, prin hotărârea nr. 797/2019, a considerat că "acordarea diferențiată a sporului de muncă în condiții vătămătoare doar salariaților ale căror salarii de bază sunt mai mari decât cele stabilite pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorării salariale reglementate reprezintă discriminare. Valoarea salariului de bază stabilită prin lege nu face ca munca efectivă a petenților să fie lipsită de riscul de îmbolnăvire ori să scadă acest risc. În acordarea sporului de muncă în condiții vătămătoare sunt relevante existența sau nu a condițiilor deosebite de muncă, potrivit buletinelor de expertizare a locurilor de muncă, și nu nivelul de salarizare a angajaților".

Revizuentul invocă și decizia nr. 700/2019 a Curții Constituționale, conform căreia "începând cu anul 2019, celelalte drepturi salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 (sporuri, indemnizații, majorări etc.) vor fi determinate prin aplicarea procentelor prevăzute în conținutul legii și în anexe asupra salariului de bază, rezultând cuantumul acestora, care va fi acordat anual. Creșterea respectivă și data de aplicare se stabilesc prin legea anuală a bugetului de stat, cu respectarea principiului sustenabilității financiare, prevăzut de art. 6 lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017".

Astfel, nici din Legea nr. 153/2017 și nici din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 34/2018 nu rezultă că acordarea sporurilor pentru condiții de muncă se face în funcție de depășirea sau nedepășirea grilei de salarizare valabile în anul 2022 ca urmare a majorării, stabilindu-se numai dreptul personalului din învățământ de a beneficia de sporul pentru condiții deosebite de muncă periculoase și vătămătoare distinct, astfel că aplicarea etapizată vizează doar salariul de bază, de esența sporului pentru condiții de muncă fiind acordarea sa corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă constatate ca fiind periculoase sau vătămătoare, conform buletinelor de determinare și expertizare.

În drept, cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni privind fondul cauzei, ci se verifică aspectele procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Conform dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Se observă că, în noua sa formulă, textul alin. (4) al art. 513 din C. proc. civ. a extins motivul de revizuire referitor la existența unor hotărâri potrivnice, în sensul că acesta vizează și încălcarea autorității de lucru judecat sub aspectul efectului pozitiv al acesteia, concretizat în nesocotirea considerentelor prin care s-a tranșat o chestiune litigioasă.

Prin intermediul efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, reglementat de dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., se valorifică aspecte dezlegate anterior de instanță, care au legătură cu ceea ce se deduce judecății în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, fără ca o asemenea operațiune juridică să presupună tripla identitate, de obiect, cauză și părți.

Textul art. 431 are ca finalitate înlăturarea unor contradicții ce pot apărea între dispozitivele hotărârilor judecătorești, dar și între dispozitivul și considerentele unei hotărâri ce au rezolvat un aspect litigios având legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecății și hotărârea pronunțată în această a doua judecată. De asemenea, urmărește evitarea contradicțiilor între considerentele decizorii ale hotărârilor.

Deși, în privința efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, între cele trei procese nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, trebuie, însă, să existe o identitate de chestiune litigioasă între aceleași părți, indiferent dacă, de această dată, figurează sau nu și alături de alte părți, fapt care obligă instanța sesizată cu un al doilea litigiu să țină seama de ceea ce s-a decis deja în prima hotărâre și să-și sprijine propriul raționament pe dezlegările jurisdicționale anterioare, în măsura în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și pentru motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința expresă și neîndoielnică a legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legislatorul nu a făcut-o.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii - cea din urmă - să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

Această din urmă cerință nu este îndeplinită în cauză.

Astfel, hotărârile judecătorești invocate de revizuent nu conțin considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii și nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuție, din nou, în litigiul intervenit între părțile din litigiul pendinte.

În cauză, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 513A din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, ca fiind contrară deciziei civile nr. 2256/A/2022, pronunțate la 14 noiembrie 2022 în dosarul x/2022, deciziei civile nr. 1947/A/2022, pronunțate la 24 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022, deciziei civile nr. 2092/A/2022, pronunțate la 2 noiembrie 2022 în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Cluj.

Înalta Curte reține că prin decizia civilă nr. 513A din 14 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș, pentru membrii de sindicat A. și B., împotriva sentinței civile nr. 1399 din 30 septembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2022, părți care nu figurează în dosarele nr. x/2022, nr. y/2022 și nr. 862/100/2022, singurul element comun fiind Sindicatul Liber din Învățământ Maramureș.

Prin urmare, Înalta Curte subliniază că reclamantele A. și B. nu a fost parte în cele două litigii, soluționate ulterior deciziei a cărei revizuire se cere.

Instanța supremă mai constată că, în cauză, contrarietatea susținută de revizuent constă în maniera diferită de soluționare a unor cereri similare.

Trebuie arătat că în cele trei cauze se solicită drepturi salariale, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanțele de judecată.

Or, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor trei acțiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privința unui drept, e adevărat similar, dar aparținând unor reclamanți distincți, cu situația de fapt distinctă, chiar și pârâtul în contradictoriu cu care au fost pronunțate hotărârile fiind diferit, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța supremă constată că deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini și între părți diferite, astfel încât nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Împrejurarea că instanțele de judecată pronunță soluții diferite în cauze cu obiect similar, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudență neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii. Aceasta, întrucât scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, pentru care există alte mecanisme judiciare.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT A. și B. împotriva deciziei civile nr. 513A din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂȚĂMÂNT MARAMUREȘ ÎN NUMELE MEMBRILOR DE SINDICAT A. și B. împotriva deciziei civile nr. 513A din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 septembrie 2023.