ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2532/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1408 din 28 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul declarat de intervenienta A. împotriva încheierii din 19 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2000.

Împotriva acestei hotărâri a promovat contestație în anulare contestatoarea A., încadrată în drept în prevederile art. 318 C. proc. civ., susținând că decizia atacată este rezultatul unor greșeli materiale, motivat de faptul că acțiunea de fond este scutită de plata taxei judiciare de timbru și, pe cale de consecință, și căile de atac.

Având a se pronunța cu prioritate asupra excepției netimbrării, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte va anula, ca netimbrată, calea de atac, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, "Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege."

Art. 20 alin. (1) din același act normativ prevede că, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar alin. (3) al acestui articol stipulează că, "Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii."

În prezenta cauză, în baza art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 10 RON, aferente soluționării contestației în anulare declarate.

În cauză, până la primul termen de judecată fixat la 7 decembrie 2023, contestatoare nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 RON, încălcând astfel dispozițiile art. 3 lit. g) și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

Pe de altă parte, se constată că, în cauză, contestatoarea nu a uzat de drepturile recunoscute prin 18 alin. (2) și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, respectiv de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar.

Se reține că art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și art. 21 din Constituția României garantează dreptul de acces la justiție, însă acesta nu este unul absolut, ci se pretează la limitări, întrucât necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea Statului. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a exclus posibilitatea ca interesele unei bune administrări a justiției să poată justifica impunerea unor costuri pentru accesul unei persoane la justiție și a subliniat că suma costurilor, apreciată în lumina circumstanțelor cazului, solvabilitatea solicitantului și faza procedurii sunt factori de care trebuie ținut cont, pentru a determina dacă persoana respectivă a beneficiat de dreptul de acces la justiție sau dacă, din cauza sumei totale a cheltuielilor, accesul la justiție a fost restrâns până în punctul în care s-a atins chiar esența lui (cauza Tolstoy-Miloslavski, par. 61-63, cauza Kreuz, par. 59-60).

Privite lucrurile din această perspectivă, se constată că în prezenta cauză taxa judiciară de timbru are un cuantum redus (10 RON), contestatoarea a avut posibilitatea legală de a formula cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și/sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar și calea de atac este formulată împotriva unei decizii prin care s-a anulat ca netimbrat recursul declarat împotriva unei încheieri pronunțate în cursul soluționării unui recurs. În raport cu aceste elemente specifice, nu se poate reține că, prin anularea căii de atac ca netimbrate, s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la justiție.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că, în speță, contestatoarea A. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, va aplica sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1408 din 28 septembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2000.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2023.