ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 418/2020

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de suspendare înregistrată în dosarul nr. x/2019, revizuentul a solicitat admiterea cererii și suspendarea Sentinței 67/2015 pronunțată în dosarul x/2015, cu consecința suspendării efectelor Deciziei nr. 417/2019.

Prin încheierra din data de 5 iunie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția coontencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare.

A admis și a dispus suspendarea executării sentinței civile nr. 67/16.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire.

Împotriva încheierii din data de 05 iunie 2018 a Curții de Apel Timișoara a declarat recurs intimata Agenția Națională de Integritate, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că textul art. 512 din C. proc. civ. reglementează situații de excepție, prin urmare, sunt de strictă interpretare și aplicare, astfel încât situațiile la care se referă nu se pot extinde, iar interpretarea prin analogie este interzisă conform art. 10 din C. proc. civ., textele citate referindu-se exclusiv la executarea silită a unor hotărâri judecătorești și nu la dobândirea caracterului definitiv de către actul administrativ atacat în cauza respectivă.

Suspendarea executării unei hotărâri judecătorești se poate dispune numai în ipoteza în care hotărârea este suspeceptibilă de executare, fiind pronunțată conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cauză, hotărârea supusă revizuirii nu cuprinde dispoziții care să fie susceptibile a fi aduse la îndeplinire pe cale de executare pentru a fundamenta posibilitatea de a dispune măsura de suspendare a executării hotărârii în temeiul art. 512 C. proc. civ.

Recurenta a mai arătat că deși instanța de fond avea obligația de a analiza și de a se pronunța cu precădere asupra cererii de suspendare, fără a intra pe fondul cererii de revizuuire, totuși, avea posibilitatea de a analiza, formal, și motivele invocate de revizuent în susținerea cererii de revizuire, pentru a observa dacă acestea sunt admisibile, pertinente și pot justifica o soluție de admitere a cererii de suspendare.

Or, în speță, cu atât mai mult, soluția Curții de apel este nefondată, ținând cont de motivele invocate de revizuent pe fondul cererii de revizuire, motive inadmisibile în raport cu reglementarea juridică a acestei căi extraordinare de atac. Recurenta a arătat că revizuentul, în tot cuprinsul cererii de revizuire face confuzie între un conflict de interese și o situație de incompatibilitate generată de deținerea simultană a două funcții considerate de legiuitor ca fiind incompatibile.

De asemenea, recurenta a precizat că modificările aduse Legii nr. 176/2010 nu sunt aplicabile și în situația revizuentului, având în vedere că raportul de evaluare contestat în cauză a rămas definitiv anterior intrării în vigoare a Legii nr. 54/2019.

Prin intâmpinarea formulată, intimatul A. a invocat excepția nulității recursului, arătând că acesta este nemotivat.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va fi respinsă cererea de suspendare formulată de revizuent, pentru considerentele ce urmează.

Agenția Națională de Integritate a formulat recurs împotriva soluției de suspendare a executării sentinței civile nr. 67/16.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015, până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire formulată de A..

Așa cum rezultă din cererea formulată în prezentul dosar, temeiul de drept al solicitărilor formulate este dat de prevederile art. 512 C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate suspenda executarea hotărârii a cărei revizuire se cere, sub condiția dării unei cauțiuni Dispozițiile art. 484 se aplică în mod corespunzător.

Măsura suspendării este prevăzută de lege ca mecanism excepțional care vine să oprească pe o perioadă limitată de timp efectul executoriu al hotărârilor judecătorești.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare, invocată de Agenția Națională de Integritate.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate celelalte critici formulate de recurenta Agenția Naționașă de Integritate, subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere argumentele ce urmează.

Față de prevederile art. 512 C. proc. civ., anterior redate, în limitele sesizării, instanța este obligată să verifice dacă hotărârea are caracter executoriu la momentul judecării cererii de suspendare, respectiv în ce măsură există un prejudiciu real ce planează asupra revizuentului și care urmează a se produce în mod nelegal în patrimoniul său.

Însăși premisa suspendării executării unei hotărâri judecătorești presupune ca aceasta să se bucure de un caracter de titlu executoriu efectiv la momentul judecării cererii. În lipsa riscului ca hotărârea să fie pusă în executare, practic măsura suspendării își pierde orice rațiune.

În speță, instanța de control judiciar constată că nu este îndeplinită condiția privind caracterul susceptibil de executare al hotărârii a cărei suspendare se cere.

Astfel, prin hotărârea a cărei suspendare se cere s-a dispus respingerea acțiunii formulate de revizuientul din prezenta cauză. Or, o astfel de soluție a instanței nu este susceptibilă de executare silită atât timp cât nu cuprinde nicio dispoziție care să poată fi pusă în executare.

Instanța de control judiciar reține că nu trebuie confundate consecințele soluției de respingere a cererii de anulare a raportului de evaluare prin care s-a stabilit starea de incompatibilitate, cu caracterul susceptibil de executare al hotărârii judecătorești.

Sub acest aspect, instanța constată că o hotărâre judecătorească este susceptibilă de executare atunci când conține dispoziții care prin ele însele pot fi puse în executare. Or, în cazul soluțiilor de respingere a unei acțiuni, nu se poate reține caracterul susceptibil de executare în lipsa oricăror alte dispoziții prin care o parte să fie obligată la realizarea unei anumite conduite.

Pe de altă parte, faptul că o lege specială, precum Legea nr. 363/2004 privind statutul aleșilor locali, leagă de soluția de respingere a cererii de anulare a raportului de evaluare momentul intervenirii încetării mandatului aleșilor locali iar o astfel de încetare se dispune printr-un alt act administrativ, respectiv printr-un ordin de prefect, nu este de natură a-i conferi sentinței a cărei suspendare se cere caracter susceptibil de executare, consecințele determinate de soluția pronunțată fiind o chestiune distinctă de caracterul susceptibil de executare al sentinței, care, așa cum s-a arătat anterior, trebuie să existe per se, adică să rezulte din chiar conținutul propriu al sentinței atacate cu revizuire.

Având în vedere că prin sentința civilă nr. 67/2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 417/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dispus numai respingerea acțiunii formulate de revizuientul din prezenta cauză împotriva Raportului de evaluare nr. x/06.11.2015 emis de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut existența stării de incompatibilitate în ceea ce-l privește de revizuient, nu se poate reține îndeplinirea condiției cumulative a existenței caracterului susceptibil de executare al hotărârii a cărei suspendare se cere.

De altfel, instanța de control judiciar constată că nu este îndeplinită nici condiția privind existența motivelor temeinice care să determine admiterea cererii de suspendare.

Contrar celor reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că modificările aduse Legii nr. 176/2010, prin Legea nr. 54/2019, nu pot constitui premise serioase de admitere a cererii de revizuire.

În cauză, Raportul de evaluare nr. x/06.11.2015 a rămas definitiv la data de 31.01.2019, prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 417/2019, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 54/2019.

Prin urmare, față de principiul neretroactivității legii civile, Înalta Curte constată că modificările aduse Legii nr. 176/2010 prin Legea nr. 54/2019 nu sunt incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa, în parte, încheierea atacată și, rejudecând cauza, va respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 67/16.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva încheierii din 5 iunie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, încheierea recurată și rejudecând cauza:

Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 67/16.03.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Timișoara, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Menține în rest celelalte dispoziții ale încheierii recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2020.