ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4537/2023

Ședința publică din data de 13 octombrie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale a solicitat obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente Regorafenib (denumire comercială Stivarga) și Denosumab (denumire comercială Xgeva), până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 95/2023 din 17 mai 2023, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Sănătății și Guvernul României și excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de către fiecare dintre pârâții: Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții: Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și a obligat pârâții ca, până la soluționarea definitivă a litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2023- aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, să asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%- fără contribuție personală- medicamentul Regorafenib-denumire comercială Stivarga și Denosumab -denumire comercială Xgeva, pentru indicația terapeutică "adenocarcinom de colon ".

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România au declarat recurs, iar pârâtul Guvernul României a formulat recurs incident.

Recursurile sunt întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

3.1. Pârâtul Ministerul Sănătății arată că instanța nu a fost chemată să se pronunțe cu privire la obligarea pârâților la introducerea unor medicamente în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, ci, obiectul litigiului îl constituie solicitarea reclamantului ca pârâții să îi asigure. în regim de compensare 100% a combinației de medicamente Regorafenib (denumire comercială Stivarga) și Denosumab (denumire comercială Xgeva).

Obiectul cererii de ordonanță președințială constă în solicitarea reclamantului ca pârâții să îi asigure pe bază de prescripție medicală. în regim de compensare 100% a combinației de medicamente Regorafenib (denumire comercială Stivarga) și Denosumab (denumire comercială Xgeva) pe bază de prescripție medicală. în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) pentru indicația adenocarcinom de colon".

Astfel, Ministerul Sănătății nu finanțează programele naționale curative din care face parte și programul național de boli oncologice, respectiv adenocarcinom de colon", afecțiune de care suferă reclamantul, care este boală oncologică.

Se mai arată că "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material" (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

Instanța a pronunțat sentința cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ.. raportat la art. 16 alin. (11) din Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022.

Instanța de fond a apreciat în mod greșit, după cum vom arăta mai jos, că Ministerul Sănătății, în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, are calitate procesuală pasivă.

Contrar aspectelor reținute de instanță. Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS și, pe cale de consecință, nici calitate procesuală pasivă în cauză. Motivarea sentinței este insuficientă și străină de natura cauzei, fiind întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi. în concret, la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

Instanța de fond reține că fiecare dintre pârâte are calitate procesuală pasivă, fiind implicate în procesul de elaborare a listei cu medicamentele de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Ministerul Sănătății nu poate să efectueze plăți legale din bugetul propriu decât pentru medicamentele prevăzute la art. 16 alin. (1

1

) din Legea nr. 95/2006.

Întrucât medicamentul solicitat prin prezenta acțiune nu este inclus în categoria prevăzută de lege pentru care ministerul poate acorda suporta plata contravalorii acestuia, angajarea de către subscrisul a unor cheltuieli în lipsa unui angajament legal ar fi ilegală, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 500/2002 .

Astfel, raportat la speța dedusă judecății se reține că în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (3) din Legea nr. 95/2006. contractul cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 2 din Legea farmaciei, nr. 266/2008. medicamentele care se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor naționale de sănătate curative se eliberează prin farmaciile aparținând unităților sanitare prin care acestea se derulează sau alte farmacii, după caz.

3.2. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate solicită casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza pe fond, respingerea Ordonanței președințiale ca neîntemeiată.

Critică motivarea instanței de fond referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cu privire la solicitarea intimatului - reclamant de a asigura acestuia medicamentele.

Se mai susține că legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparține CNAS în raport de obiectul cauzei, atributele CNAS expres reglementate de art. 280 din Titlul VIII din legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și în raport de cadrul normativ incident cauzei, având în vedere faptul că CNAS nu are nicio atribuție prevăzuta în sarcina sa cu privire la extinderea indicațiilor terapeutice ale unui medicament existent în Lista de medicamente, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările si completările ulterioare, prin raportare la dispozițiile de la Anexa 1. art. 1 lit. 1) din Ordinul ministrului sănătății si la președintelui CNAS nr. 861/2014.

Referitor la aparența dreptului ca o condiție specifică de admisibilitate a ordonanței presedințiale, recurenta consideră că această condiție nu este îndeplinita în prezenta cauză de vreme ce reclamantul nu a dovedit că are dreptul în temeiul legii ia acordarea și decontarea de către sistemul public de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100% a medicamentelor Regorafenib (denumire comercială Stivarga) și Denosumab (denumire comercială Xgeva).

Se mai arată că a fost a fost transpusă Directiva 89/105/CEE in dreptul intern, astfel că a fost adoptat si definitivat cadrul legislativ intern care reglementează:

- criteriile de evaluare a medicamentelor privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă;

- modelul de cerere si documentația ce trebuie depusă de către deținătorul de autorizație de punere pe piață în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Listă;

- procedurile de soluționare a cererilor deținătorilor de autorizație de punere pe piață referitoare la includerea medicamentelor în Listă, iar dreptul la includerea medicamentelor în această Listă se face potrivit acestui cadru legislativ (Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările și completările ulterioare), care se impune instanței de judecată, având în vedere și dispozițiile art. 124 alin. (1) din Constituția României, republicată.

3.3. Pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, în motivarea recursului, arată următoarele

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că sentința civilă nr. 95/17.05.2023 este nelegală întrucât, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 134/2019 privind reorganizarea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, precum și pentru modificarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, din care rezultă în mod evident că între atribuțiile ANMDMR nu se regăsește și aceea de a suporta plata contravalorii medicamentelor compensate, această atribuție revenind altor autorități ale statului, în speță Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Or, în speța dedusă judecății, calitatea procesuală pasivă a ANMDMR nu este îndeplinită deoarece potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) și (3) din Ordinul ministrului Sănătății nr. 861/2014 cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sentința civilă nr. 95/17.05.2023 cuprinde motive contradictorii, existând o contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

Prin urmare, văzând atribuțiile ANMDMR este evident că subscrisa nu are atribuții (nu poate avea, fiind prohibit de lege) în asigurarea tratamentului unui asigurat, ci dimpotrivă are atribuții în verificarea, omologarea, evaluarea în vederea includerii/neincluderii unui medicament în lista medicamentelor compensate la solicitarea deținătorului autorizației de punere pe piața a unui medicament, respectiv o persoană juridică, aceasta neavând contact direct cu asigurații și tratamentele acordate în funcție de maladia de care suferă, pentru indicațiile terapeutice din Rezumatul caracteristicilor produsului.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pârâta consideră că soluția pronunțată nu corespunde realității de drept a speței.

Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România are rolul de autoritate națională competentă care implementează, în vederea luării deciziei, mecanismul de evaluare a tehnologiilor medicale și propune Ministerului Sănătății, Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate. Lista de aprobă prin hotărâre a Guvernului, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/2014.

De altfel, la art. 4 alin. (1) din Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 este menționat faptul că protocoalele terapeutice constituie baza de prescriere și monitorizare a medicamentelor care se acordă asiguraților pe bază de prescripție medicală eliberată de medicii care sunt în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

3.4. Pârâtul Guvernul României, în motivarea recursului incident arată că în prezenta cauză, nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Totodată, Guvernul este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Aceste organe de specialitate ale administrației publice centrale dispun, in exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune.

Potrivit art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate:,.În aplicarea prezentei hotărâri. Ministerul Sănătății si Casa Națională de Asigurări de Sănătate aprobă prin ordin comun protocoale terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale cuprinse în lista prevăzută la art. 1 alin. (1) și norme metodologice privind implementarea acestora ".

Se mai susține că pretenția afirmată pe calea ordonanței președințiale este inadmisibilă pentru că cererea de obligare a autorității publice să emită un act administrativ mi poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.

Condițiile și cazurile în care instanța poate obliga autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat sunt prevăzute expres în art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, legea specială derogatorie de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

În susținerea recursurilor sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Cu toate că în cauză au fost formulate motive de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza și va răspunde prin considerente comune.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", invocat de recurenta ANMDMR

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), invocat de ANMDMR și Guvernul României

Înalta Curte reține că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanța de fond înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinței recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanța de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raționamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinței, astfel că nu se poate susține, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina și jurisprudența au afirmat constant că o motivare clară și cuprinzătoare a unei hotărâri judecătorești nu presupune analizarea tuturor afirmațiilor părților, ci doar a acelora cu caracter esențial, chiar și acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real și păstrându-și echilibrul dar și obiectivitatea, susținerile ambelor părți cu interese contrare în proces, dar doar acele susțineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretențiilor deduse judecății și cu soluția ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluții, urmând a fi filtrate și cenzurate respectivele susțineri, fie în sensul reținerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), invocat de toți recurenții

Referitor la excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect le-a respins.

Prin calitate procesuală se înțelege existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).

Întrucât reclamantul urmărește recunoașterea, cu titlu provizoriu, a dreptului ce derivă din parcurgerea procedurii reglementate de art. 232 din Legea 95/2006, și anume recunoașterea dreptului de a beneficia de un medicament ce nu se află pe lista menționată de acest text de lege, instanța de fond a apreciat că în procedura sumară a ordonanței președințiale, autoritățile care, chiar și în limitele unei competențe partajate au atribuții și drept de decizie în parcurgerea acestei proceduri, au calitate procesuală pasivă.

În privința urgenței, instanța de fond a constatat că aceasta este dovedită prin raportare la situația de fapt concretă, adică față de afecțiunea de care suferă reclamantul - adenocarcinom de colon, astfel cum reiese din actele medicale depuse în probațiune, cu consecințe asupra drepturilor acestuia la sănătate și chiar la viață.

Medicamentul Regorafenib (denumire comercială Stivarga) este inclus pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, iar pacienții beneficiază de compensare 100% (gratuit), pentru următoarele indicații terapeutice oncologice: tratamentul pacienților adulți cu carcinom hepatocelular (CHC) (nr. crt. 110 cod L01XC17 și nr. crt. 127 cod L01XC17 în Sublista C, Secțiunea C2, P2 Programul național de oncologie din Lista de medicamente compensate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 republicată, precum și Protocolul terapeutic nr. 170, cod (L01XE21) din Partea II, Anexa la Ordinul nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

Medicamentul DENOSUMAB este inclus pe Lista de medicamente compensate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, iar pacienții beneficiază de compensare 100% (gratuit), pentru tratamentul osteoporozei la femeile în postmenopauză cu risc crescut de fracturi după tratamentul inițiat eu bifosfonați sau care au intoleranță sau contraindicație la bifosfonați (nr. crt. 16 cod M05BX04 în Sublista C, Secțiunea C1, G22 Boli endocrine și metabolice din Lista de medicamente compensate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, precum și Protocolul terapeutic nr. 21 cod (M05BX04) din Partea III, Anexa 3 la Ordinul nr. 564/490/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție specifică procedurii ordonanței președințiale - caracterul vremelnic (provizoriu) al măsurilor - instanța de fond în mod corect a reținut că este confirmată de existența pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a acțiunii de fond, înregistrată în dosarul nr. x/2023, privind pe aceleași părți și având ca obiect obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, în regim de compensare 100%, a acelorași medicamente pentru aceiași indicație/diagnostic terapeutic "adenocarcinom de colon".

Astfel, s-a reținut că, în esență, dreptul invocat de reclamant îl constituie dreptul la viață, drept care nu se poate realiza și conserva în concret decât prin urmarea tratamentului prescris și la care organismul reclamantului răspunde- astfel cum rezultă din Referatul medical antemenționat, emis la 19.01.2023.

În speță, instanța apreciază că, prin refuzul acordării, cu titlu provizoriu, până la o pronunțare asupra fondului pretențiilor, a unor servicii medicale specializate, i s-ar leza reclamantului dreptul la sănătate și implicit la viață.

Din perspectiva dreptului la viață protejat de art. 2 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului și de art. 22 și art. 34 din Constituția României, autoritățile statului au obligația pozitivă de a lua toate măsurile necesare protejării vieții și sănătății persoanelor, protejându-le de riscurile care le-ar putea amenința viața. Acest drept fundamental este unul absolut (dreptul la viață) și se impune ca atare să fie respectat, în orice condiții, iar orice limitare arbitrară a dreptului la ocrotirea sănătății trebuie să fie sancționată și înlăturată imediat.

Atât timp cât reclamantul a dovedit că suferă de o afecțiune gravă, confirmată medical și de natură să îi pună în pericol viața, autorităților statului le incumbă obligația de a înlătura riscul care îi amenință sănătatea acestuia.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile principale declarate de recurenții-pârâți Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și recursul incident declarat de recurentul-pârât Guvernul României, împotriva sentinței nr. 95/2023 din 17 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.