Decizia nr. 453/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 27.01.2021, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, au solicitat instanței anularea deciziilor de respingere a cererilor de finanțare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice", emise de către Comitetul Director al Administrației Fondului pentru Mediu pentru fiecare dintre reclamanți în parte și pe cale de consecință obligarea pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu ("AFM") ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unor decizii de aprobare a cererilor de finanțare nerambursabilă și rezervarea sumelor aferente finanțării pentru fiecare dintre reclamanți în parte, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea de ședință din data de 01 aprilie 2021 Curtea de Apel Cluj a dispus disjungerea, în prezentului dosar urmând a fi soluționată cererea formulată de reclamantul A.. 1.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 109 din 15 aprilie 2021 a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a anulat decizia Comitetului director adoptată în ședința din data de 12.08.2020 și publicată pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu la data de 12.08.2020 prin care Administrația Fondului pentru Mediu a respins contestația reclamantei formulată împotriva Deciziei Comitetului Director din 11.06.2020 și Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 prin care s-a respins cererea de finanțare nerambursabilă pentru programul "Casa Verde Fotovoltaice" formulată de reclamant. Totodată, a obligat Administrația Fondului pentru Mediu la reanalizarea cererii de finanțare nr. x formulată de reclamanta și la plata în favoarea reclamantei A. a sumei de 50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată. 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței civile nr. 109 din 15 aprilie 2021 a promovat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și recurs incident reclamanta A. invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta a formulat următoarele critici: a) Aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018 ("Ghid"), iar analiza efectuată asupra modului în care a fost analizată cererea de finanțare depusă de intimatul reclamant este viciată. Arată recurenta că, în speța, cererea de finanțare depusă de intimatul reclamant a fost respinsă pentru neîndeplinirea criteriilor de eligibilitate, iar centralizatorul aprobat prin Decizia Comitetului Director al A.F.M. din data de 11.06.2020, cuprinzând proiectele propuse spre respingere (inclusiv proiectul intimatului reclamant), a fost publicat pe site-ul Autorității în data de 11.06.2020. Împotriva soluției de respingere, intimatul reclamant a formulat contestație, iar centralizatorul aprobat prin Decizia Comitetului Director al A.F.M. din 07.08.2020, cuprinzând contestațiile propuse spre respingere (inclusiv contestația intimatului reclamant), a fost publicat publicată pe site-ul A.F.M. în data de 07.08.2020. Ca atare, întrucât cele două decizii au produs efecte juridice față de mai mulți solicitanți înscriși în Programul privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, nominalizați în cuprinsul centralizatoarelor la care a făcut referire în precedent, și nu doar în ceea ce o privește pe intimatul reclamant, consideră nelegală soluția instanței de fond privind anularea în întregime a Deciziei Comitetului Director al A.F.M. din data de 11.06.2020, respectiv a Decizia Comitetului Director al A.F.M. din data de 07.08.2020. b) o altă critică vizează modalitatea de interpretare dată de instanța fondului prevederilor din Ghid referitoare la data înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în speță, dar și cu privire la semnificația unor termeni, prima instanță asimilând noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice la care face trimitere art. 33 alin. (7) din Ghid. Așa cum rezultă din prevederile ar. 21 lit. e) din Ghid, legiuitorul a stabilit expres care sunt documentele necesare solicitantului în vederea înscrierii, precizând că documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: (...); e) extras de carte funciară, nu mai vechi de 30 de zile la data înscrierii, din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului construcție pe care se va implementa proiectul, în original; (...) Or, la data de 06.11.2019, când dosarul intimatului reclamant a fost introdus în aplicația informatică de către instalatorul validat, Extrasul de carte funciară eliberat la 05.09.2019 și Certificatul de atestare fiscală nr. x/04.09.2019 aveau o vechime mai mare de 30 de zile, fiind astfel justificată soluția de respingere a cererii de finanțare. c) Prima instanță asimilează eronat noțiunea de "suspendare" a procedurii de înscriere cu noțiunea de "indisponibilitate" a aplicației informatice, făcând trimitere la dispozițiile art. 33 alin. (7) din Ghid. Or, dacă indisponibilitatea aplicației informatice la care face referire norma precitată, are în vedere anumite probleme de ordin tehnic care ar putea afecta funcționarea aplicației informatice, suspendarea procedurii de înscriere reprezintă o măsură unilaterală dispusă de Autoritate, dictată de circumstanțe obiective, finalizate cu sesizarea organelor abilitate pentru a se pronunța cu privire la legalitatea înscrierilor efectuate de către instalatorii validați în aplicația informatică, demers efectuat în data de 16 septembrie 2019. Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată. Prin recursul incident formulat reclamanta A., a solicitat casarea în parte a sentinței atacate, în ceea ce privește soluția dată de către instanța de fond cu referire la obligarea recurentei-pârâte Administrația Fondului pentru Mediu ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanțare nerambursabilă și rezervarea sumei aferente finanțării pentru reclamant și în consecință să se dispună obligarea recurentei-pârâte Administrația Fondului Pentru Mediu ca în termen de maxim 30 de zile să procedeze la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanțare nerambursabilă și rezervarea sumei aferente finanțării pentru reclamant, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Cu titlu preliminar, recurenta-reclamantă a arătat faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că "Cererea reclamantei de obligare a autorității pârâte la emiterea unei noi decizii de aprobare a cererii de finanțare nerambursabilă și rezervare a sumelor aferente finanțării nu este admisibilă", întrucât ar însemna ca instanța să se subroge în drepturile autorității, aceasta având prerogativa verificării conformității și eligibilității actelor încărcate în program. S-a mai susținut faptul că instanța de fond în mod greșit a considerat că această prerogativă încă aparține AFM, această etapă fiind încheiată, iar cererea de finanțare nerambursabilă a recurentului neputând să mai facă obiect al verificării de către recurenta-pârâtă din punct de vedere al eligibilității sau a altor aspecte tehnico-economice, aceste aspecte fiind necesar a fi verificate cumulativ în cadrul aceleiași etape. Or, prin considerarea de către instanța de fond ca valabile a documentelor depuse, acesta reprezentând unicul motiv de respingere a cererii de finanțare nerambursabilă a reclamantului de către recurenta-pârâtă, instanța este în drept să constate toate condițiile îndeplinite și să oblige AFM la emiterea unei decizii de aprobare a cererii de finanțare nerambursabilă și rezervarea sumei de bani aferente acesteia. În acest sens s-a pronunțat și Curtea de Apel Constanța, într-o speță similară, prin Hotărârea nr. 68, pronunțată la data 01.04.2021, în Dosarul nr. x/2020. 1.

Apărările formulate în cauză Recurenta-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei. În susținerea poziției sale procesuale, recurenta-reclamantă a arătat că sunt nefondate criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât este evident că, atâta timp cât soluțiile de admitere/respingere au fost soluționate de către recurenta-pârâtă AFM prin emiterea unor Decizii unice, pentru a fi soluționată în mod favorabil cererea, instanța se va pronunța asupra acelei Decizii unice, însă doar cu privire la persoana care a cerut anularea, așa cum în mod corect a soluționat și instanța de fond acțiunea pe rol. În combaterea motivului de recurs, recurenta-reclamantă a susținut că a admite interpretarea dată de către recurenta-pârâtă, ar conduce la concluzia că soluționarea cererilor printr-o singură Decizie face ca aceasta să nu mai poată fi atacată în instanță decât în nume colectiv, interpretare pe care o consideră total nelegală și care nu poate fi primită. La rândul său, recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului incident susținând că, în cuprinsul cererii de recurs incident deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței și nu se arată în concret în ce constă greșeala instanței de fond. 1.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 1 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate și urmează să le respingă pentru considerentele ce vor succede: Înalta Curte apreciază, că soluția instanței de fond dată în judecarea fondului și care face obiectul criticilor din recurs, anume cea de admitere în parte a acțiunii reclamantului, este în deplin acord cu dispozițiile legale incidente, astfel cum au fost acestea analizate și reținute în considerentele prezentului control judiciar. Sub aspectul circumstanțelor cauzei, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant în calitate de solicitant în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, a depus, prin instalatorul validat L. S.R.L., cerere de finanțare nerambursabilă, însoțită de documentele prevăzute la art. 19 și 21 din Anexa la Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018, cererea sa fiind înregistrată cu nr. x. Cererea reclamantului a fost respinsă prin Decizia Comitetului Director al Administrației Fondului pentru Mediu adoptată în ședința din data de 11.06.2020, pe considerentul că extrasul de carte funciară depus (eliberat la data de 05.09.2019) avea o vechime mai mare de 30 de zile la data înscrierii în aplicație (06.11.2019), neputând fi analizate criteriile de eligibilitate care decurg din acesta. De asemenea, s-a reținut ca motiv al respingerii cererii faptul că certificatul de atestare fiscală nr. x/04.09.2019 privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local, emis pe numele solicitantului de către autoritatea publică locală în a cărei rază teritorială își are domiciliul, era ieșit din termenul de valabilitate la data depunerii dosarului. Relevant, în context, este faptul că, prin Dispoziția Președintelui Administrației Fondului pentru Mediu nr. 562 din 06.09.2019 a fost deschisă începând cu data de 10.09.2019 sesiunea de depunere a dosarelor de finanțare nerambursabila - persoane fizice, în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum si livrării surplusului în rețeaua națională aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018. Finanțarea programului se realizează din sumele virate prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Întrucât, recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu, cu aceeași dată, respectiv 10 septembrie 2019, a suspendat înscrierile persoanelor fizice în programul denumit generic "Casa Verde Fotovoltaice", în vederea efectuării unei analize a modului de funcționare a acestui proces, programul fiind reluat la data de 06.11.2019, ora 10, dată la care instalatorii validați au putut relua înscrierea persoanelor fizice în aplicația informatică. Este de menționat aici, că raționamentul pe baza căruia se întemeiază Decizia Comitetului director din data de 11.06.2020 și Decizia comitetului director din data de 07.08.2020 nu ia în considerare faptul că suspendarea înregistrărilor în aplicația informatică a fost decisă de însăși recurenta pârâta, fiind întemeiată exclusiv pe culpa acesteia, iar documentația reclamantului era completă și conformă exigențelor legale la momentul depunerii ei la instalatorul validat. Mai mult decât atât, s-a adus la cunoștință că data reluării înscrierilor în Program, va fi anunțat din timp pe site-ul instituției, astfel încât persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documentele la instalatorii validați până în data de l0 septembrie, să aibă timpul necesar constituirii dosarului în vederea înscrierii. La data înscrierii la instalator, toate documentele depuse de reclamant și anume: extrasul de Carte funciară, Certificatul de atestare fiscală privind obligațiile de plată către bugetul de stat și certificatul de atestare fiscală privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local emis pe numele solicitanțului erau în termenul de valabilitate prevăzut de Ghidul de finanțare și îndeplineau condițiile de eligibilitate prevăzute la art. 18 alin. (1) din Ghid. Recurenta aduce critici sentinței prin prisma interpretării și aplicării normelor de drept material constând în Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 privind aprobarea Ghidului de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, critici ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Recurenta consideră că prevederile art. 18 alin. (3) din Ghid au fost aplicate greșit de către instanța de fond, întrucât acestea stabilesc data la care se realizează înscrierea solicitantului în program ca fiind data introducerii documentelor în aplicația informatică, sens în care, în baza art. 21 din Ghid, extrasul CF și certificatele de atestare fiscală trebuiau să fie în termenul de valabilitate în raport de data astfel stabilită, în speță - 06.11.2019. Curtea reține că art. 18 nu prevede, în mod expres, care este data înscrierii, ci numai faptul că înscrierea se face la unul din instalatorii validați, care va efectua înscrierea, arătând apoi la alin. (3) în ce constă înscrierea. În consecință, Curtea constată că înscrierea presupune mai multe operațiuni ce sunt în sarcina instalatorului validat, și care faptic se desfășoară ulterior primirii de către acesta a cererii solicitantului și a documentelor necesare. Nu poate fi ignorat faptul că, în baza art. 33 alin. (6) din același act normativ, instalatorul are obligația de a transmite Autorității toate documentele prin intermediul aplicației informatice. Pe de o parte, conform art. 33 alin. (7), în situația în care aplicația informatică este indisponibilă, toate termenele prevăzute în ghidul de finanțare care depind de funcționarea ei se prelungesc corespunzător cu perioada în care aceasta nu a funcționat. Textul nu reglementează ce înseamnă indisponibilitatea aplicației informatice. Instanța are în vedere că sensul comun al termenului indisponibil este acela de: 1. care nu poate fi folosit. 2. (despre mașini) care nu este în stare de funcționare. Din comunicatele de presă emise succesiv, la data de 04.10.2019, 30.10.2019 și 06.11.2019, rezultă că a fost suspendat accesul în aplicația informatică, prin urmare aceasta nu putea fi folosită, devenind astfel indisponibilă. Pe de altă parte, însuși Ghidul de finanțare a dat efect juridic comunicatelor de presă emise de către Autoritate și/sau autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin urmare ele nu pot fi ignorate, constituind veritabile acte administrative apte a produce efecte juridice. Astfel, potrivit art. 38 din ghid, singurele date, informații și instrucțiuni valabile prezentate în mass-media referitoare la program sunt cele transmise sub forma comunicatelor de presă de către Autoritate și/sau autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. Or, examinând comunicatele arătate mai sus, este de remarcat că recurenta -pârâtă a înțeles să accepte și documentele înregistrate în aplicație ori depuse la instalatori validați până în momentul suspendării accesului. În acest sens, sunt de evidențiat următoarele paragrafe: "Toate documentele depuse și înregistrate la instalatorii validați până la momentul suspendării accesului în aplicația informatică sunt acceptate ca fiind depuse în termen la data redeschiderii accesului, în vederea analizării"; "data reluării înscrierilor în Program va fi anunțată (...) astfel încât persoanele fizice care nu au depus și nu au înregistrat documentele la instalatorii validați până în data de 10 septembrie să aibă timpul necesar constituirii dosarului" - comunicatul din 04.10.2019. În concluzie, prin "înscrierea solicitanților" cuprinsă în art. 18 din ghid, legiuitorul are, într-adevăr, în vedere parcurgerea a două etape distincte, prima privind înscrierea la instalatorul validat realizată de reclamanți la data de 10.09.2019 și a doua, înregistrarea în aplicația informatică realizată de instalator la data de 06.11.2019, în prima zi a reluării programului. De aici, concluzia că pe perioada suspendării procedurii, instalatorul nu a putut accesa platforma informatică exclusiv din culpa pârâtei, situație în care aceasta trebuia să recunoască ca fiind îndeplinită procedura înscrierii reclamantului la instalator și verificarea valabilității documentelor în raport cu data de 10.09.2019, iar nu în raport de data înregistrării cererii pe platformă chiar în ziua reluării procedurii, în data de 06.11.2019. În ceea ce privește recursul incident Înalta Curte observă că instanța de fond a respins cererea reclamantei de obligare a autorității pârâte la emiterea unei noi decizii de aprobare a cererii de finanțare nerambursabilă și rezervare a sumelor aferente finanțării, întrucât ar însemna ca instanța să se subroge în drepturile autorității, aceasta având prerogativa verificării conformității și eligibilității actelor încărcate în program. Înalta Curte reține că, ca o consecință a anulării actului, instanța a avut în vedere prevederile art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004 care indică soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ. Astfel, potrivit acestui text de lege, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze actul administrativ, în tot sau în parte, să oblige autoritatea publică să emită un nou act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Modalitatea de soluționare a primului petit, cu eficiența acordată anulării actului atacat, așa cum prevede art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004 conduce la respingerea petitului 2 prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să procedeze la aprobarea cererii de finanțare, întrucât instanța de contencios administrativ nu se poate substitui organului administrativ al cărui act a fost anulat. Acest petit a fost în mod corect respins, întrucât, pârâta urmând a fi obligată să efectueze operațiunea administrativă impusă de Ordinul 1287/2018, adică să procedeze la reanalizarea cererii de finanțare formulate de reclamant, având in vedere că din motivele de respingere prezentate de pârâtă nu rezultă că au fost verificate toate criteriile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 1287/2018 prin care Ministerul Mediului a aprobat ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică. Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte găsește neîntemeiată această critică de nelegalitate a hotărârii instanței de fond formulată de reclamanta A. prin recursul incident. Față de cele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind pronunțată cu corecta aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente în cauză. III. Temeiul procesual al soluției date recursului Pentru considerentele expuse, constatând caracterul nefondat al criticilor de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal promovat de autoritatea pârâtă și recursul incident declarat de reclamanta A..