ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1793/2023

Ședința publică din data de 26 septembrie 2023

Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș, secția I civilă, la 04.07.2022, sub numărul x/2022, reclamantul A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâtul Liceul Tehnologic "Grigore Moisil" Târgu Lăpuș, a solicitat instanței obligarea pârâtului la: calcularea și plata în favoarea membrilor de sindicat, personal didactic de conducere, îndrumare și control și personal didactic auxiliar, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a diferențelor salariale rezultate din neacordarea acestuia începând cu 31.01.2018 și în continuare până la acordarea acestuia pe statul de plată lunar; actualizarea cu indicele de inflație a sumelor calculate conform punctului 1 și plata sumelor rezultate; calculul și plata dobânzii legale - daune interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor bănești calculate conform punctelor 1 și 2, începând cu data de la care se cuvin diferențele salariale și până la achitarea integrală a diferențelor salariale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., ale art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale H.G. nr. 34/2018, ale art. 1530 și urm. din C. civ., ale art. 2 din O.G. nr. 13/2011, ale art. 268 alin. (1) lit. c), respectiv ale art. 278 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința civilă nr. 1406/2022 din 30 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Maramureș - secția I Civilă a respins cererea formulată de reclamantul A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâtul Liceul Tehnologic "Grigore Moisil" Târgu Lăpuș.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 514/A/2023 din 14 martie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1406/2022 din 30.09.2022 pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția I Civilă în dosarul nr. x/2022, pe care a păstrat-o.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la 13.04.2023, sub numărul x/2022, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 514/A/2023 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul a susținut, în esență, că această decizie este contradictorie deciziei civile nr. 2256/A/2022 din 14 noiembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2022, deciziei civile nr. 1947/A/2022 din 24 octombrie 2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2022, respectiv deciziei civile nr. 2092/A/2022 din 02 noiembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, pronunțate în dosarul nr. x/2022, prin care au fost admise acțiunile formulate de acesta și acordate sporuri pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare, diferențele salariale rezultate din neacordarea acestuia, actualizate cu indicele de inflație precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente drepturilor bănești solicitate.

Ulterior datei pronunțării deciziilor mai sus menționate, prin decizia civilă nr. 514/A/2023, a cărei anulare se solicită, Curtea de Apel Cluj, la 14 martie 2023, a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1406/2022 din 30.09.2022, pronunțate de Tribunalul Maramureș - Secția I Civilă în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâtul Liceul Tehnologic "Grigore Moisil" Târgu Lăpuș.

A învederat revizuentul faptul că, atât în prezentul dosar cât și în cele precitate, reclamant este A., pârât este o unitate de învățământ, iar obiectul îl reprezintă calcularea și plata, în favoarea membrilor de sindicat reclamanți, a sporului de 15% din salariul de bază pentru desfășurarea activității în condiții periculoase sau vătămătoare, precum și a diferențelor salariale rezultate din neacordarea acestuia.

A subliniat revizuentul faptul că, în baza principiului egalității cetățenilor în fața legii și, implicit, a autorităților judecătorești, este necesară asigurarea caracterului unitar al practicii judecătorești, iar practica unitară, vizând cauze civile identice/similare din punct de vedere al cererilor și pretențiilor, trebuie să înlăture incertitudinea juridică.

A susținut că acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă vătămătoare sau periculoase, condiționat de cuantumul salariului de bază rezultat în urma aplicării etapizate a legii, creează diferențe între angajații care desfășoară aceeași activitate în condiții de risc, întrucât unii ar beneficia mai devreme de acest spor, iar alții mai târziu, în funcție de momentul primirii salariului de bază la nivelul prevăzut de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea în tot a hotărârii atacate.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.".

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.".

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.".

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

În consecință, cerința identității de părți este comună ambelor aspecte ale autorității de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora.".

De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare." (paragraful 95).

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac ce permite remedierea acelor greșeli comise în activitatea de judecată care se înscriu în cazurile punctuale și motivele specifice admise de legiuitor, iar extinderea acestor cazuri și motive nu se înscriu în voința legiuitorului, îndepărtându-se de la principiul securității juridice întrucât deschide căi de desființare a hotărârilor judecătorești acolo unde legiuitorul nu a făcut-o.

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Din examinarea conținutului cererii de revizuire, se reține că, în realitate, ceea ce se invocă este existența unei practici judiciare neunitare.

Or, practica neunitară a instanțelor, datorată aplicării și interpretării greșite a unor norme de drept material, nu poate constitui motiv de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., această cale de atac neavând menirea de a remedia astfel de situații.

Scopul reglementării acestui caz de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia, premisă ce nu se verifică în speță.

Procedând la verificarea hotărârilor potrivnice invocate, Înalta Curte constată că acestea privesc cauze similare ce au ca obiect plata sporului de 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare aferent personalului nedidactic, formulate de același reclamant, A., în numele membrilor de sindicat, fiind însă pronunțate în contradictoriu cu alți pârâți.

Astfel, prin decizia nr. 2256/A/2022 din 14 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1009 din 22.06.2022 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta Grădinița cu Program Prelungit nr. 8 Baia Mare, parte care nu figurează în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.

Prin decizia nr. 1947/A/2022 din 24 octombrie 2022, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 834 din 20.05.2022 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta I., nici această parte nefigurând în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.

Totodată, prin decizia nr. 2092/A/2022 din 02 noiembrie 2022, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 880 din 31.05.2022 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. x/2022, în contradictoriu cu pârâta Școala Gimnazială Crasna Vișeului, parte care, de asemenea, nu figurează în dosarul în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită.

Câtă vreme în motivarea cererii de revizuire se afirmă o pretinsă contrarietate între hotărârile aceleiași instanțe, pronunțate în cauze similare (iar nu identice), în privința altor părți care s-ar afla în aceeași situație, nu se poate obține anularea hotărârilor, practica neunitară a instanțelor neputând fi remediată pe calea unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin decizia nr. 89 din 4 decembrie 2017, în care, cu referire la aplicarea unui principiu de drept (efectul pozitiv al autorității de lucru judecat), la o situație concretă, a statuat că "impunerea efectului pozitiv al lucrului judecat nu trebuie confundată cu situația în care, între spețe, ar exista o similitudine, ceea ce ar presupune adoptarea aceleiași soluții, în ideea asigurării coerenței jurisprudenței.".

Din examinarea hotărârilor judecătorești pretins contradictorii, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința identității de părți, deoarece prin hotărârile judecătorești anterioare, față de care se pretinde contrarietatea deciziei atacate cu revizuire, s-au soluționat acțiuni, având aparent același obiect și cauză, însă formulate între persoane diferite, situație în care nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat.

Concluzionând, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ținând cont și de prevederile art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G. și H., împotriva deciziei civile nr. 514/A/2023 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în numele membrilor de sindicat B., C., D., E., F., G. și H. împotriva deciziei civile nr. 514/A/2023 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2023.