ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1168/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 mai 2022 pe rolul Curții de Apel Ploiești, A. S.A. a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 62/27.04.2022 și a încheierii ședinței ON-LINE din 17.02.2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în dosarul nr. x/2021, în care a avut calitatea de pârât, reclamant fiind societatea B. S.R.L.

Totodată, a solicitat și suspendarea executării hotărârii arbitrale, în temeiul prevederilor art. 612 coroborate cu dispozițiile art. 484 din C. proc. civ.

Prin sentința nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a fost admisă în parte acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 62 din 27 aprilie 2022 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul x/2021, de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

A fost anulată hotărârea arbitrală nr. 62 din 27 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat în Dosarul nr. x/2021 și a fost trimisă cauza la Judecătoria Oradea, competentă material și teritorial.

S-a respins cererea de suspendare a hotărârii arbitrale nr. 62 din 27 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul nr. x/2021, ca rămasă fără obiect.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., B. S.R.L. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

A solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii în anulare formulată de către intimată.

Intimata-pârâtă A. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

La 24 aprilie 2023, recurenta-reclamantă a transmis cerere prin care a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a răspunde unor întrebări preliminare vizând interpretarea Directivei nr. 97/2016.

La 9 mai 2023 intimata-pârâtă A. S.A. a formulat punct de vedere cu privire la solicitarea recurentei de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebări preliminare.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, va fi anulat ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul, potrivit căruia, acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință legală extrinsecă cererii de recurs este prevăzută sub sancțiunea nulității, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, conform art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se va pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de către instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.

Se constată că prezenta cerere de recurs nu a fost timbrată anticipat, iar recurenta nu s-a conformat obligației ce-i revenea, deși prin adresa comunicată acesteia la 10 februarie 2023, conform procesului-verbal de înmânare, i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 4257,27 RON, sub sancțiunea anulării cererii.

De asemenea, se constată că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării.

Este de amintit că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal sesizată, motiv pentru care Înalta Curte nu va putea proceda nici la examinarea cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Curtea Europeană a Drepturile Omului a reținut în mod constant în jurisprudența sa, cu ocazia analizării dreptului la un proces echitabil și accesul la justiție, că dreptul la justiție nu este absolut, ci el se pretează la limitări pentru că el comandă, prin chiar natura sa, o reglementare din partea statului, care are alegerea mijloacelor de a se ajunge la atingerea acestui scop (cauza Tolstoy Miloslovski vs. Regatul Unit, 13.07.1995), stabilind, totodată, că taxele judiciare de timbru sau diverse alte sume de bani pe care trebuie să le plătească reclamantul nu sunt incompatibile cu art. 6 din CEDO.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de lege.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a da eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și să anuleze, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 110 din 26 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2023.