ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1740/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei. Hotărârea recurată

Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea de ședință publică de la 31 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 266 și art. 268 alin. (2) din Codul Muncii, art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, față de prevederile art. 16, art. 34 și art. 41 din Constituția României, astfel cum a fost precizată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, recurenta A..

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 4, 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta a susținut, în esență, următoarele:

Prin respingerea cererii de sesizare CCR, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motiv de casare cf. art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., instanța și-a încălcat îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de apel și-a depășit limitele învestirii, prin faptul că a legiferat în folosul I.S.M.B. - Școala nr. 79, deși s-a încălcat principiul egalității de tratament și dreptul la muncă, discriminare între profesorii activi și cei pensionari fără concurs prin neaplicarea Deciziei CCR nr. 397/2013.

Printr-un al doilea motiv invocat, recurenta a susținut că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază cererea, motiv de casare cf. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.., soluție împotriva probelor la dosar și contra Deciziei CCR nr. 397/2013.

Astfel, a arătat recurenta, în ciuda Deciziei CCR nr. 397/01.10.2013 și art. 287 noul C. pen., I.S.M.B. nu întocmește dosare de pensionare pentru limită de vârstă, iar pensionarii sunt reîncadrați fără concurs, conform art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, omițând alin. (7) declarat neconstituțional de către CCR, alin. (7) fără de care nu se poate face retitularizare.

Recurenta arată că este titulara dreptului la muncă, conform art. 41 din Constituție și art. 267 Codul muncii, are concurs de titularizare și, astfel, trebuia să fie profesor titular geografie încă din anul 2013 la C.N. "Gh. Lazăr", unde funcționa deja, având întâietate în fața tuturor pensionarilor fără concurs, conform Deciziei CCR nr. 397/2013 și Deciziei CCR nr. 106/2014.

Se mai arată că I.S.M.B. este obligat să depună la dosar dovada scriptică, concretă a faptului că Decizia CCR se aplică în cazul său, și această dovadă este chiar reîncadrarea recurentei la C.N. "Gh. Lazăr" sau Școala nr. 79, conform Deciziei CCR nr. 397/2013 și Deciziei CCR nr. 106/2014.

În fine, recurenta a susținut și că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motiv de casare conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltare, a arătat că dispozițiile art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 sunt neconstituționale, încălcând prevederile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (1) din Constituție, s-a încălcat principiul egalității de tratament, gravă discriminare între profesorii activi și cei pensionari fără concurs, se acordă menținerea în funcția didactică de titular prin denaturarea regimului juridic și crearea unei modalități "paralele" de accedere la calitatea de titular în învățământ, art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 fiind neconstituțional și prin denaturarea regimului juridic.

Conform art. 284 alin. (4) din Legea nr. 1/2011, cadrele didactice pensionate ar putea desfășura activități didactice, salarizate prin plata cu ora (ore care rămân vacante după ce s-au ocupat posturile scoase la concurs), dar Ministerul Educației, prin inferiorul său, I.S.M.B., consideră recurenta că abrogă Constituția și acordă prelungire prin art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, care trebuia abrogat conform Deciziei CCR nr. 397/2013.

Conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Decizia CCR nr. 397/2013 este definitivă și obligatorie și pentru I.S.M.B. și conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Metodologia prin care I.S.M.B. reîncadrează pensionari fără concurs este abrogată.

În fine, a arătat că neexecutarea unor clauze din contractul individual și colectiv de muncă, în sarcina Școlii nr. 79, determină nulitatea Deciziei nr. 78/2021; conform lit. M) pct. 1 a) și d) din Contractul individual nr. 1/31.08.2019 și art. 29 (3), (4), are dreptul la: "salarizare pentru munca depusă" și "concediu de odihnă anual" și, conform art. 150 (3) din Codul muncii, plata concediului se face cu 5 zile înainte de concediere, 15.03.2021, și nu tardiv, pe 13.09.2021 (art. 144 și art. 146 (3) din Codul muncii.

Astfel, I.S.M.B. a încălcat principiul egalității de tratament și dreptul la muncă, gravă discriminare între profesorii activi și cei pensionari fără concurs prin neaplicarea Deciziei C. civ. R. nr. 397/01.10.2013.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție– secția a II-a civilă, la data de 08.06.2022, sub nr. x/2021/a1.

III. Procedura de soluționare a recursului

Cu titlu prealabil, se reține că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât, acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, după data intrării în vigoare a acestei legi.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 22 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

Apărarea formulată în cauză

Intimatul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 19.09.2022, prin care, în primul rând, a invocat nulitatea recursului, având în vedere faptul că motivele de recurs nu se încadrează în exigențele art. 489 C. proc. civ., în sensul că nu este posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.., solicitând admiterea excepției nulității recursului, iar, în cazul în care se va respinge excepția ca neîntemeiată, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu nulitatea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, ori examinarea situației de fapt, intră în atribuția instanțelor devolutive.

Prin raportare la aceste considerații, Înalta Curte reține că autoarea recursului critică încheierea recurată doar pe aspecte de fapt ale cauzei, în referire vastă la Decizia Curții Constituționale a României nr. 397/01.10.2013, redând, practic, interpretări proprii acesteia, și la cererea de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate formulată.

Or, aceste aspecte vizează doar temeinicia încheierii recurate.

În calea extraordinară de atac a recursului, controlul judiciar este limitat la verificarea legalității hotărârii recurate, neputând fi reevaluat probatoriul în vederea stabilirii unei situații de fapt diferite de cea reținută de instanțele devolutive.

Recurenta și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.., care se referă la casarea hotărârii numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu toate acestea, nu a formulat critici de nelegalitate care să se încadreze în aceste motive, cererea de recurs necuprinzând critici de nelegalitate subsumate vreuneia dintre ipotezele reglementate de aceste motive de casare.

În ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se observă că nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să se încadreze în acest motiv.

Autoarea recursului a invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.., însă nu a indicat care atribuții ale puterii judecătorești ar fi fost depășite prin pronunțarea încheierii de ședință recurate, ci s-a limitat doar la a susține că instanța și-a încălcat îndatorirea de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, conform art. 22 alin. (2) C. proc. civ.. și, de asemenea, că instanța și-a depășit limitele învestirii, prin faptul că a legiferat în folosul I.S.M.B. - Școala nr. 79, deși s-a încălcat principiul egalității de tratament și dreptul la muncă, discriminare între profesorii activi și cei pensionari fără concurs prin neaplicarea Deciziei CCR nr. 397/2013.

Or, asemenea critici, astfel cum au fost dezvoltate în scris, nu se pot subscrie motivului de recurs invocat.

Prin sintagma "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" se ințelege incursiunea autorității judecătorești în sfera autorității executive sau legislative, astfel cum acestea sunt delimitate de Constituție sau de legile organice, instanța judecătorească săvarșind acte care intră în atribuțiile unor altor organe aparținând unei alte autorități constituite în stat- ceea ce, în niciun caz, nu se critică prin recurs.

Ca atare, motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ. au fost invocate strict formal.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de asemenea, invocat de recurentă, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs au fost formulate critici care vizează numai temeinicia încheierii recurate.

Astfel, recurenta nu își fundamentează criticile din cererea de recurs pe încălcarea sau greșita aplicare a unor norme de drept material, ci pe aspecte factuale ale cauzei, încercând să demonstreze în recurs cum, susține aceasta, în ciuda Deciziei CCR nr. 397/01.10.2013 și art. 287 C. pen. I.S.M.B. nu face dosare de pensionare pentru limită de vârstă și pensionarii sunt reîncadrați fără concurs, conform art. 284 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, omițând alin. (7) găsit neconstituțional de CCR, fără de care nu se poate face retitularizare.

De altfel, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. limitează controlul judiciar realizat în recurs la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Simpla evocare a conținutului unor norme legale, sau invocarea ori referirea la acestea, nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate, în condițiile în care nu s-a argumentat în ce a constat încălcarea sau aplicarea greșită a acestor norme de drept material.

Prin urmare, argumentele anterior expuse impun concluzia că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nefiind identificate nici motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință publică de la 31 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.