MOULLET v. FRANCE - [Romanian translation] legal summary by the IER (Institutului European din România)

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Moullet împotriva Franței (dec.)

– 27521/04

Decizia din 13.09.2007 (Secția a III-a)

Art.

6

Art.

6

§

2

Prezumția de nevinovăție

Abatere disciplinară recunoscută de

Conseil d’État

în baza unor fapte stabilite de o instanță penală care a dispus încetarea procesului penal ca urmare a prescripției:

inadmisibilă

În fapt

– Reclamantul a fost urmărit penal pentru dare și luare de mită, înșelăciune și complicitate la înșelăciune afectând interesele autorității municipale unde era angajat ca funcționar public. Prin două hotărâri succesive, a fost suspendat din funcție, cu titlu de sancțiune, pe motivul urmăririi penale începute împotriva sa. Camera preliminară (

chambre d’accusation

) a curții de apel a dispus încetarea procesului penal, motivând că, pentru faptele de care era acuzat, intervenise prescripția răspunderii penale de trei ani. Reclamantul a solicitat repunerea sa în funcție, dar, cum nu a primit niciun răspuns de la primar, a adresat instanței administrative o cerere pentru anularea deciziei implicite de respingere. Cererea i-a fost respinsă. Reclamantul a atacat hotărârea la

Conseil d’Etat

, care a anulat hotărârea contestată motivând că suspendarea nu putea fi menținută ulterior încetării procesului penal. Primarul a dispus, cu titlu de sancțiune disciplinară, pensionarea reclamantului, măsură care a fost anulată de instanța administrativă. Primarul, în baza concluziilor din hotărârea camerei preliminare a curții de apel, a dispus din nou pensionarea din oficiu a reclamantului. Acesta a sesizat instanța administrativă, care a dispus anularea deciziei respective. Printr-o altă hotărâre, instanța administrativă a anulat refuzurile implicite ale primarului de a-l repune în funcție pe reclamant și de a-l repune în drepturi. Reclamantul și autoritatea locală au declarat apel împotriva celor două hotărâri. Curtea de apel administrativă a conexat cererile. Instanța a redus suma pe care autoritatea locală a fost obligată să o plătească cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material și a confirmat suma acordată pentru prejudiciul moral. Ambele părți au formulat recurs în casație.

Conseil d’Etat

a anulat hotărârea curții de apel administrative luând în considerare, în special, faptele reținute de judecătorul de instrucție.

În drept

– Art.

6

§

2: Referitor la eventuala existență a unei acuzații în materie penală, Curtea constată că înalta instanță administrativă nu l-a identificat în mod oficial pe reclamant ca fiind autorul unei infracțiuni.

Conseil d’Etat

s-a limitat la constatarea faptelor materiale – evident, contestate de către reclamant – care rezultau din dosarul înaintat instanței de fond administrative și care au fost dezbătute în mod liber și în contradictoriu,

Conseil d’Etat

abținându-se să le dea o încadrare penală. Astfel, în măsura în care deciziile privind încetarea procesului penal pronunțate de judecătorul de instrucție nu prezintă autoritate de lucru judecat pentru instanța administrativă, era sarcina acesteia din urmă să evalueze în mod suveran, în speță, caracterul material al faptelor imputate reclamantului și caracterul adecvat al sancțiunii aplicate în raport cu faptele, în cadrul dreptului funcției publice.. Rezultă astfel că

Conseil d’Etat

s-a limitat la evaluarea incidenței faptelor imputate asupra sarcinilor și obligațiilor de probitate care îi revin oricărui membru al administrației locale. Autoritățile naționale și-au menținut decizia într-un domeniu pur administrativ. Referitor la eventuala existență a unei legături între procedura penală și procedura administrativă în litigiu, Curtea constată că soluția procedurii penale nu a fost decisivă pentru procedura administrativă deoarece, deși s-a dispus încetarea procesului penal, exista posibilitatea legală ca reclamantul să fie cercetat în fața instanțelor disciplinare. Independent de decizia pronunțată la încheierea procedurii penale, procedura administrativă în litigiu, complet autonomă atât în privința condițiilor sale de punere în aplicare, cât și în privința regimului său procedural, nu era așadar corolarul direct al procedurii din urmă. Astfel, prezenta cauză se deosebește de alte cauze în care Curtea a hotărât că procedura în litigiu era corolarul și complementul procedurii penale și că i se aplică art.

6

§

2. În concluzie, Curtea consideră că art.

6

§

2 nu este aplicabil în prezenta cauză.

Concluzie

: inadmisibilă (inaplicabilă).