ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 459/2023

Ședința publică din data de 09 martie 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în data de 15 noiembrie 2021 sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatoarea A. a formulat cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 769 din data de 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10 care, prin rezoluția din 09 februarie 2022, a fixat termen de judecată la 04 mai 2022 în vederea soluționării recursului.

Prin încheierea din 04 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a suspendat judecata cererii de recurs formulată de contestatoarea A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 05 decembrie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 09 martie 2022, în vederea discutării perimării cererii de recurs formulată de contestatoarea A..

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii ei este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 04 mai 2022, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care recurenta nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 769 din data de 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată astăzi, 09 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.