ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1444/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10 iunie 2021 sub nr. x/2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 594 din 23 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 10 care, prin rezoluția din 11 iunie 2021, a fixat termen de judecată la 29 septembrie 2021 în vederea soluționării contestației în anulare.

Prin încheierea din 29 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata contestației în anulare formulată de contestatorul A., în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal, nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din 12 mai 2022, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 22 iunie 2022, în vederea discutării perimării contestației în anulare formulate de contestatorul A..

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 29 septembrie 2021, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care contestatorul nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată contestația în anulare cu a cărei soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 594 din 23 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2022.