ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2004/2023

Ședința publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 31 martie 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat să se constate existența unui refuz nejustificat al FGA cu privire la soluționarea cererii de plată înregistrate la FGA sub nr. x/16.03.2016 și să se dispună:

Prin sentința civilă nr. 1199 din 14 septembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca fiind fără obiect.

Împotriva sentinței civile nr. 1199 din 14 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, după rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că, în condițiile în care la data de 31 august 2021 a fost depusă o cerere modificatoare prin care a fost modificat petitul cererii introductive, aspect ignorat de instanța de fond, hotărârea recurată este nelegală și se impune casarea acesteia și rejudecarea cauzei.

În opinia sa, prima instanță a ignorat dreptul de dispoziție al reclamantului asupra procesului, i-a încălcat dreptul de a-și susține cauza modificată, culminând cu pronunțarea unei hotărâri asupra unei cereri cu care instanță nu mai era învestită, întrucât prin cererea modificatoare obiectul cererii de chemare în judecată a fost modificat în integralitate.

Astfel, instanța de fond a încălcat astfel principiul disponibilității, reglementat la art. 9 C. proc. civ., pe cel al dreptului la apărare, prevăzut la art. 13 alin. (3) C. proc. civ., precum și principiul rolului activ în aflarea adevărului, statuat la art. 22 alin. (1) și (6) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 decembrie 2021, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la cererea modificatoare care ar fi depus-o recurenta-reclamantă, a învederat că aceasta era inadmisibilă oricum, dat fiind faptul că numai împotriva unei decizii se poate face contestație. Or, cererea de plată a cărei soluționare a cerut-o A. a fost soluționată prin Decizia FGA nr. 14452/03 mai 2018 și ulterior a fost reanalizată ca urmare a dispozițiilor Curții și Înltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018, debitul neachitat în sumă de 53.030,2 RON fiind achitat de FGA.

Astfel, în mod întemeiat și legal instanța de fond nu a mai analizat "cererea modificatoare" a reclamantei, dacă a fost depusă, fiind inutilă cercetarea cauzei având în vedere că exista o decizie a FGA cu privire la cererea de plată a cărei soluționare o solicita recurenta-reclamantă, aceasta cunoscând foarte bine faptul că cererea de plată a fost soluționată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de reclamanta A. S.A., Înalta Curte, examinând sentința recurată prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, constată că este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului disponibilității, oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

Înalta Curte are în vedere că principiul disponibilității, specific procesului civil, care este reglementat de art. 9 alin. (2) și de art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., statuează că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar judecătorul are obligația să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii.

La rândul său, art. 397 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel.

Ca atare, instanța judecătorească este obligată să statueze asupra celor solicitate de către părți, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea în exercitarea acțiunii civile, atât sub forma cererilor în justiție, cât și a apărărilor.

Obligația instanței vizează toate cererile formulate în proces, cu caracter principal, accesoriu sau incidental, iar omisiunea instanței de soluționare a unor capete de cerere constituie o încălcare esențială a legii și atrage nulitatea hotărârii.

În acest context, instanța de recurs are în vedere și că potrivit art. 204 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

Așadar, reclamantul are dreptul să-și modifice cererea de chemare în judecată formulată inițial sub aspectul oricărora dintre cele trei elemente ale sale - părți, obiect și cauză, iar instanța are obligația de a primi cererea modificatoare și de a o comunica pârâtului în vederea formulării întâmpinării, sub condiția efectuării până la primul termen la care reclamantul este legal citat.

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, deși reclamanta a depus o cerere modificatoare la data de 31 august 2021, anterior primului termen de judecată stabilit pentru data de 14 septembrie 2021, prima instanță a soluționat cauza în raport de cererea introductivă, fără să aibă în vedere această cerere modificatoare.

Tododată, instanța de recurs reține și că depunerea de către reclamantă a cererii modificatoare este dovedită, pe de o parte, de borderoul documentelor depuse în data de 31 august 2021, care poartă rezoluția de înregistrare de la compartimentul Registratură al secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București, iar pe de altă parte, de verificările efectuate în sistemul electronic ECRIS, din care rezultă că în secțiunea "Documente în dosar", aferentă dosarului, se regăsește cererea modificatoare, inclusiv atașamentul documentului, înregistrată cu data de 31 august 2021, chiar dacă nu a fost atașată și la dosarul cauzei.

Nerespectarea principiilor ce guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare a drepturilor părților și se sancționează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite în aceste condiții. Nulitățile decurgând din nesocotirea acestor principii (principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare, principiul disponibilității și principiul oralității dezbaterilor) sunt nulități virtuale și operează fără ca partea care le invocă să fie obligată să facă dovada vătămării.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de față, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu respectă exigențele procedurale impuse de textele de lege anterior menționate, astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul disponibilității și ținând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează să soluționeze cauza în raport de cererea modificatoare formulată de reclamantă la data de 31 august 2021, cu respectarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, precum și a prevederilor art. 204 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd comunicarea cererii modificatoare și pârâtului, în condițiile în care din actele și lucrările dosarului nu rezultă că aceasta i-ar fi fost comunicată pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1199 din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 1199 din 14 septembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.