ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4952/2022

Cererea de chemare în judecată. Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la data de 21.01.2020, sub nr. dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Argeș, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești, obligarea pârâților la asigurarea tratamentului, în mod gratuit, cu medicamentul Bevacizumab (Avastin), pentru tratarea neoplasmului cerebral de care suferă. Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2020, Tribunalul Argeș, secția civilă a admis excepția necompetenței funcționale a completului specializat de drept civil, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea completului specializat în contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Argeș, secția civilă. 1.

La data de 26.06.2020, reclamantul a formulat cerere adițională, prin care a solicitat obligarea pârâtelor CNAS, CASOPSNAJ și CASJ Argeș să îi plătească suma de 138.641 de RON, reprezentând contravaloarea medicamentelor cumpărate în perioada 2019 - februarie 2020 (Bevacizumab și Irinotecan), când s-a pronunțat sentința civilă nr. 24 din 24 februarie 2020 de către Tribunalul Argeș. 1.

Prin sentința civilă nr. 271 din 22 aprilie 2021, Tribunalul Argeș a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta CASJ Argeș și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești. 2. Hotărârea instanței de fond Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 14.06.2021. La data de 01.09.2021, s-a depus cerere de către B., C. și D. de introducere în cauză în calitate de moștenitori ai reclamantului A., decedat pe 23.03.2021. Prin sentința civilă nr. 156 din 9 septembrie 2021, Curtea a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea față de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Argeș, ca inadmisibilă. A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, SIguranței Naționale și Autorității Judecătorești. A respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului A., decedat, prin moștenitori D., B. și C. în contradictoriu cu pârâții CNAS și CASAOPSNAJ. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri, reclamanții B., C. și D., în calitate de moștenitori ai reclamantului A., au formulat recurs, solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, obligarea pârâtelor la plata contravalorii medicamentelor cumpărate în perioada 2019- februarie 2020. Au apreciat recurenții-reclamanți că instanța nu a remarcat faptul că medicamentul Avastin a fost recomandat și prescris de medicii de la Spitalul Bagdasar Arseni. Înalta Curte de Casație și Justiție a recunoscut eficacitatea acestui medicament în tratarea glioblastomului recidivat, fapt ce contrazice afirmația pârâtelor. Instanța în mod eronat a respins cererea ca inadmisibilă, pentru că singurele abilitate a face deconturi ale sumelor cheltuite pe medicamente sunt pârâtele menționate în cererea de chemare în judecată. De asemenea, ar fi trebuit să analizeze și capătul de cerere vizând decontarea cheltuielilor reclamantului pentru medicamentul Avastin. Reclamantul avea dreptul la compensare 100% a medicamentului și la decontarea sumei plătite pentru achiziționarea unui medicament pe care statul român trebuia să-l pună la dispoziția pacientului. Instanța chiar și-a depășit atribuțiile cu care era învestită și a stabilit criterii de ordin medical pentru care să se poată deconta suma cheltuită, raportându-se la o legislație depășită de noile acte normative în domeniul medical.

Apărările formulate Intimatele-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Argeș și Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești au depus, fiecare, întâmpinare, prin care au invocat excepția nulității pentru nesemnarea recursului de către recurenții-reclamanți. Pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului, ridicată din oficiu. 5.1. Instanța de control judiciar constată că recursul reclamanților nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului. Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Prin urmare, instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În egală măsură, Înalta Curte reține că recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. 5.2. Or, în cauză, recurenții-reclamanți nu au indicat niciun motiv de casare și nici nu au formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate de prima instanță, subsumate vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin care să arate în ce constă nelegalitatea sentinței atacate prin raportare la soluția pronunțată ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. După cum s-a consemnat succint la pct. 3 al prezentei decizii, recurenții nu au făcut altceva decât să-și expună părerea cu privire la decontarea medicamentului, fără, însă, a se referi la considerentele avute în vedere de prima instanță, în sensul de a preciza modalitatea în care ar fi încălcat dispozițiile de drept material incidente în cauză sau și-ar fi depășit atribuțiile judecătorești. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică indicarea în concret a greșelilor imputate instanței de fond și încadrarea lor în motivul de casare invocat, astfel cum este acesta prevăzut în textul de lege corespunzător, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată de prima instanță nefiind suficientă pentru a conduce la casarea hotărârii recurate, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. 5.3. În ceea ce privește cererea intimatei-pârâte Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Argeș de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că partea nu a făcut dovada existenței și întinderii acestora, conform art. 452 C. proc. civ., astfel că va respinge cererea. 5.4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului și a respinge cererea intimatei CASJ Argeș de acordare a cheltuielilor de judecată.