ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2467/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2467/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 5 mai 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Natională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din
România, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente Pemrolizumab (denumire comercială Keytruda) și Mitotanum (denumire comercială Lysodren) pentru indicația terapeutică carcinom suprarenal.
În subsidiar, s solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul: caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.
Hotărârea atacată
Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 145 din 23 noiembrie 2021, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul--reclamant a arătat că în mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității pe motiv că nu s-ar fi formulat cerere adresată pârâților, întrucât, anterior promovării acțiunii, s-a adresat cu o cerere pârâților, pe care a atașat-o la dosar, cu dovezile de comunicare a acesteia, cu același conținut ca al acțiunii deduse judecății.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
Apărările intimaților-pârâți
Prin întâmpinări, intimații-pârâți Agenția Natională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumente de fapt și de drept relevante
Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând, în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente Pemrolizumab (denumire comercială Keytruda) și Mitotanum (denumire comercială Lysodren) pentru indicația terapeutică carcinom suprarenal.
În subsidiar, s solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul: caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018
Curtea de Apel Oradea a respins acțiunea formulată de reclamant, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii, având ca obiect anularea Hotărârii Guvernului nr. 247/1991.
Recurentul-reclamant a susținut că a urmat procedura prealabilă prevăzută de lege, atașând recursului cererea adresată Ministerul Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și dovezile de transmitere a acesteia către respectivele autorități.
Înalta Curte constată însă că din dovezile depuse la dosar rezultă că cererea reprezentând plângere prealabilă a fost înaintată pârâtului Ministerul Sănătății la data de 18 iunie 2021 (data înregistrării demersului judiciar la instanță), iar pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate la data de 23 iunie 2021 (ulterior înregistrării acțiunii la instanță) ceea ce echivalează cu neparcurgerea acestei proceduri.
Legea nr. 554/2004, modificată și completată, impune parcurgerea unei proceduri prealabile, anterioare formulării acțiunii în justiție, conform art. 7 alin. (1), care prevede că "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar nerespectarea acestei proceduri prealabile este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată,,.
Aceeași obligație de depunere a dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, care incubă reclamantului, este prevăzută și de art. 12 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, hotărârea primei instanțe este legală, fiind pusă la adăpost de orice critică.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva
Sentinței nr. 145 din 23 noiembrie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.