ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1650/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 la data de 16 iunie 2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B. în calitate de Președinte al Asociației Victimelor Mineriadelor 1990-1991, anularea Hotărârii nr. 311/20.04.2016.

Prin sentința civilă nr. 3620 din data de 18 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 15 martie 2017.

La termenul din data de 13 noiembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate anterior, pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 27 octombrie 2020, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută, prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2019, prin care s-a dispus suspendarea judecății, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 13 mai 2020.

În cauză, se constată că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ. și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3620 din 18 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.