ÎCCJ, decizie (scj.ro #200246)

Contract de asigurare de răspundere profesională a executorului judecătoresc. Interpretarea clauzelor contractuale referitoare la cazurile de excludere a răspunderii asigurătorului

Cuprins pe materii: Drept comercial. Codul civil. Obligații. Izvoarele obligațiilor. Răspunderea civilă

Index alfabetic: acțiune în răspundere civilă delictuală

executor judecătoresc

motivarea hotărârii judecătorești

contract de asigurare

risc asigurat

culpă gravă

cauze exoneratoare de răspundere

interpretarea contractului

C. civ., art. 16 alin. (3) teza a II-a, art. 1358

Asigurătorul nu răspunde pentru orice faptă culpabilă a asiguratului, ci doar pentru faptele și riscurile preluate în asigurare, excluderile prevăzute expres în contractul de asigurare exonerând asigurătorul de obligația de plată a despăgubirii, acestea nefiind riscuri asigurate.

Astfel, în cazul în care prin polița de asigurare de răspundere civilă profesională încheiată de executorul judecătoresc cu societatea de asigurare este prevăzută ca și caz de excludere culpa gravă, în mod corect instanța a analizat forma de vinovăție a pârâtului, raportat la dispozițiile art. 16 și art. 1358 C. civ., reținând că fapta a fost comisă dintr-o culpă gravă și nu reprezintă un risc asigurat conform contractului de asigurare.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1728 din 22 septembrie 2022

A.Obiectul cererii introductive

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Focșani sub nr. x/231/13.11.2017, reclamanta SC A. SRL a  chemat în judecată pe pârâții: Birou executor judecătoresc B. cu sediul în Focșani; Casa de Asigurare a Executorilor Judecatorești București; S.C. C. S.A. București și D., solicitând obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 990.683 lei ca urmare a încălcării obligațiilor profesionale ale executorului judecătoresc D. în cadrul exercitării profesiei de executor în cadrul BEJ B. conform art. 45 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/2000. Această sumă se compune din: 849.403 lei sumă achitată efectiv prin OP nr. 50 din 15 octombrie 2013, valoarea totală achitată prin acest Ordin fiind de 1.280.000 lei și a reprezentat cauțiune în dosarul execuțional nr. x/2013 al BEJ B., dar din care s-a restituit de către pârât doar suma de 430.597 lei la data de 18 octombrie 2013; suma de 101.594 lei reprezintă dobânda legală aferentă sumei mai sus indicate, calculată până la data sesizării instanței; suma de 39.689 lei reprezintă comisioanele aferente creditelor achitate în perioada  2015-2017.

Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 1924 din 5 martie 2018, a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Vrancea,  Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

La data de 15 februarie 2019, SC E. SRL, societate în insolvență, prin practician F. SPRL, în contradictoriu cu pârâții BEJ B. și D. și chemații în garanție G. SA prin Sucursala Vrancea, C. SA București și Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești București, a formulat cerere de intervenție în cauză, solicitând obligarea pârâtului BEJ B. la plata sumei de 667.894 lei (1.185.000 lei achitată, din care s-a restituit suma de 420.856 lei și 96.250 lei). A solicitat obligarea chemaților în garanție la plata acestei sume.

B.Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 7 din 19 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC C. SA București și, în  consecință:

A fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta SC A.  SRL și SC E. SRL - societate în insolvență, în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind promovată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.

Au fost respinse celelalte excepții invocate de această pârâtă ca fiind invocate de o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Au fost respinse, ca fiind neîntemeiate, excepțiile invocate de pârâta G. SA București, față de acțiunea principală și cererea de intervenție/chemare în garanție.

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL și cererea de intervenție/chemare în garanție promovată de SC E. SRL - societate în insolvență, în contradictoriu cu pârâții BEJ B., Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești și SC G. SA București;

A fost obligat pârâtul BEJ B. să plătească reclamantei SC A. SRL despăgubiri civile în sumă de 849.403 lei.

S-a dispus actualizarea acestei sume cu indicele de inflație.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma actualizată la zi la momentul plății, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la 24 martie 2016 și până la momentul achitării integrale a debitului.

A fost obligat pârâtul BEJ B. să plătească intervenientei SC E. - societate în lichidare, în contul deschis de lichidator, suma de 540.926 lei.

S-a luat act că pentru această sumă nu s-a solicitat actualizarea și nici daune-interese.

Au fost obligați pârâții/chemați în garanție Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești și SC G. SA să răspundă pentru debitele (prejudiciul efectiv) stabilite mai sus, în solidar cu pârâtul  BEJ B., până la limita următoarelor sume:

- Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești până la limita sumei de 5000 lei;

- SC G. SA București până la limita sumei de 150.000 Euro pentru fiecare dintre părți: reclamanta și intervenienta.

A fost obligat pârâtul BEJ B. să plătească reclamantei SC A. SRL suma de 25.412 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a luat act că intervenienta SC E. SRL - societate în  lichidare nu a solicitat cheltuieli de judecată.

A fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei SC G. SA de obligare a reclamantei și intervenientei la cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 37 din 8 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/231/2017, a fost admisă cererea de completare hotărâre formulată de SC C. SA, în contradictoriu cu SC A. SRL, BEJ B., Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești, D. și SC E. SRL; s-a dispus completarea sentinței civile nr. 7 din 19 februarie 2020 și, în consecință:

A fost obligată reclamanta SC A. SRL să plătească pârâtei C. SA București cheltuieli de judecată în sumă de 16.182,52 lei; a fost obligată intervenienta-reclamantă SC E. SRL - societate în lichidare să plătească pârâtei C. SA București suma de 7.823,59 lei cu titlu de cheltuieli  de  judecată.

C.Calea de atac împotriva sentinței instanței de fond și a sentinței de completare

Împotriva sentinței civile nr. 7 din 19 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea, au declarat apel pârâta/chemata în garanție societatea G. SA și intervenienta societatea E. SRL.

Împotriva sentinței civile nr. 37 din 8 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea, au declarat apel reclamanta societatea A. SRL și intervenienta societatea E. SRL.

D.Hotărârea instanței de apel

Prin decizia nr. 337/A din 22 decembrie 2020, Curtea de Apel Galați, Secția a VI-a civilă a admis apelul declarat de pârâta-chemată în garanție G. SA împotriva sentinței civile nr. 7 din 19 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea; a schimbat în parte sentința civilă apelată și în rejudecare: a respins acțiunea formulată de reclamanta societatea A. SRL și cererea de intervenție - chemare în garanție formulată de societatea E. SRL prin administrator judiciar F. SPRL în contradictoriu cu pârâta - chemata în garanție societatea G. SA ca nefondate; a obligat pârâta - chemata în garanție Casa de Asigurări a Executorilor Judecătorești să răspundă pentru debitele (prejudiciul efectiv) stabilite, în solidar cu pârâtul BEJ B. în limita sumei de 5000 lei; a obligat reclamanta societatea A. SRL la plata sumei de 1833,3 lei și pe intervenienta societatea E. SRL prin administrator judiciar F. SPRL la plata sumei de 3666,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta-chemata în garanție societatea G. SA; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a respins ca nefondat apelul declarat de intervenienta societatea E. SRL prin administrator judiciar F. SPRL împotriva sentinței civile nr. 7 din 19 februarie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea; a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta societatea A. SRL și de intervenienta societatea E. SRL prin administrator judiciar F. SPRL împotriva sentinței civile nr. 37 din 8 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Vrancea; a obligat intervenienta societatea E. SRL prin administrator judiciar F. SPRL la plata sumei de 6123,50 lei către pârâta - chemata în garanție societatea C. S.A. și către pârâta - chemata în garanție societatea G. SA la plata sumei de 6815,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel; a obligat reclamanta societatea A. SRL la plata sumei de 6123,50 lei către pârâta - chemata în garanție societatea C. S.A. și către pârâta - chemata în garanție G. SA la plata sumei de 6816,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

E.Calea de atac împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Galați au declarat recurs reclamanta SC A. SRL și intervenienta societatea E. SRL - în insolvență prin administrator judiciar F. SPRL.

Reclamanta SC A. SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:

Hotărârea cuprinde motive contradictorii - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Deși instanța de apel reține existența condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc ajunge la concluzia că există o cauză exoneratoare de răspundere a societății de asigurare care operează în cauză și, astfel, lipsește de efecte întreaga instituție a răspunderii civile delictuale și a poliței de asigurare.

Hotărârea este nemotivată întrucât instanța de apel nu arată care este efectiv culpa gravă, respectiv actul juridic pretins efectuat sau neefectuat de executor în procedura execuțională.

Instanța de apel a aplicat greșit legea, respectiv art. 16 și art. 1358 C. civ. - în cauză fiind întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Normele de drept material ce trebuiau aplicate în cauză sunt dispozițiile art. 1357 C. civ. coroborat cu art. 16 alin. (1) C. civ. și alin. (3) teza I și nicidecum dispozițiile art. 16 alin. (3) teza a II-a C. civ.

În cauză sunt aplicabile doar condițiile generale de răspundere civilă profesională.

În conformitate cu dispozițiile din Asigurarea de răspundere civilă profesională nu există această clauză de excludere „culpa gravă”, astfel cum a reținut instanța de apel, condiție ce se regăsește doar în cadrul Condițiilor Generale de răspundere civilă.

În cauză nu se pot aplica dispozițiile art. 1358 C. civ. deoarece faptele săvârșite de executorul judecătoresc nu sunt străine de persoana autorului faptei.

Criteriul obiectiv este reprezentat de hotărârile judecătorești ce au anulat actele de executare efectuate de pârât, iar natura subiectivă este reprezentată de executorul judecătoresc care, din culpă, a dispus de sumele ce aparțin recurentei-reclamante și a achitat alte dosare de executare.

Pârâtul BEJ B. a săvârșit din culpă faptele reținute în sarcina sa, o culpă evidentă, fără a se putea circumscrie această culpă vreunui caz de excludere, așa cum eronat a reținut instanța de apel.

Nu există o culpă gravă, ci doar culpa în formă simplă, executorul optând să achite către creditorul din dosarul de executare (a cărui acte de executare au fost anulate) în defavoarea recurentei-reclamante.

Executorii judecătorești folosesc contul de consemnare astfel, fiind de notorietate faptul că sting debitele în funcție de urgența lor.

Se solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.

Intervenienta E. SRL - societate în insolvență, prin administrator judiciar F. SPRL, critică decizia recurată sub următoarele aspecte:

Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut faptul că sunt întrunite elementele pentru antrenarea răspunderii civile, însă în apel s-a reținut o altă formă de vinovăție a pârâtului, care ar fi o cauză de exonerare de răspundere.

În cauză nu există o hotărâre de punere a părților în situația anterioară actelor de adjudecare, de unde rezultă că nu se putea prevede de către executor perioada de plată a sumelor din dosarul execuțional și, mai ales, modalitatea prin care adjudecatarii vor solicita returnarea sumelor, aceștia având deschisă calea întoarcerii executării silite, cât și a contestației la executare.

Doar plata către o terță persoană nu poate fi încadrată în categoria culpei grave.

În condițiile în care s-a constatat decăderea autorității fiscale și, deci, lipsa de diligență a acesteia în urmărirea propriei creanțe în termen, recurenta-intervenientă apreciază că este îndreptățită și la suma de 126.968 lei, deoarece în caz contrar s-ar înfrânge principiul reparării integrale a prejudiciului.

Cererea prin care s-a solicitat obligarea intervenientei - societate în insolvență la plata cheltuielilor de judecată are natura unei acțiuni în realizarea unei creanțe asupra averii debitorului, astfel că este corectă aplicarea de către instanță a prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, care se referă la suspendarea de drept a acestor acțiuni.

Se solicită admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

F.Analizând recursurile prin prisma motivelor de casare invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare sancționează neîndeplinirea obligației legale și convenționale de motivare a hotărârii judecătorești, iar controlul exercitat asupra motivării hotărârii examinate constituie premisa indispensabilă pentru exercitarea misiunii fundamentale a instanței de recurs, respectiv examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, instanța de judecată a arătat în considerentele hotărârii obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.

Astfel, au fost arătate faptele concrete ale executorului judecătoresc care au fost săvârșite din culpă gravă, precum și motivele pentru care a fost înlăturată răspunderea societății de asigurare G. SA.

Începând cu data de 24 martie 2016, executorul judecătoresc a dispus pe nedrept de sumele de bani consemnate de reclamantă și intervenientă cu titlu de preț pentru imobilele adjudecate.

Faptele de a nu restitui adjudecatarilor sumele consemnate ca preț al adjudecării, făcând plăți în contul altei societăți, precum și în contul unui cabinet de avocatură, dispunând pe nedrept de sumele de bani consemnate, au fost apreciate de instanța de apel ca fiind săvârșite din culpă gravă.

Fiind promovată alături de acțiunea în răspunderea civilă delictuală a executorului judecătoresc și acțiunea civilă contractuală directă, pe lângă condițiile răspunderii asigurătorului trebuie dovedită și conformitatea faptei ilicite cu riscul asigurat.

În condițiile de asigurare, anexe la polița de asigurare încheiată cu G. SA, este prevăzută ca și caz de excludere culpa gravă, definiția acesteia regăsindu-se în art. 15.8 din condițiile generale, definiție identică cu dispozițiile art. 16 alin. (3) teza a II-a C. civ.: „culpa este gravă când autorul a acționat cu o neglijență sau imprudență pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o față de propriile interese”.

Așa fiind, motivarea hotărârii se înfățișează într-o manieră care corespunde imperativelor logicii, iar motivele invocate în hotărâre nu sunt dubitative, ci oferă părților și instanței de control judiciar o înlănțuire logică a faptelor și a regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia prezentată în dispozitiv.

Ca atare, în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În cauză nu sunt întrunite cerințele acestui motiv de casare.

Instanța de apel a făcut o interpretare și aplicare corectă a clauzelor contractului de asigurare referitoare la exonerarea asigurătorului de obligația de plată a indemnizației de asigurare, reținând că faptele săvârșite din culpă gravă reprezintă excludere din asigurare, fiind incidente clauzele de excludere cuprinse în condițiile de asigurare, coroborate cu dispozițiile art. 16 și art. 1358 C. civ.

Asigurătorul nu răspunde pentru orice faptă culpabilă a asiguratului, ci doar pentru faptele și riscurile preluate în asigurare.

Excluderile prevăzute expres în contractul de asigurare exonerează asigurătorul de obligația de plată a despăgubirii, acestea nefiind riscuri asigurate.

Culpa gravă este definită în art. 15.8 din Condițiile generale și în art. 5 din Condițiile speciale privind asigurarea de răspundere civilă profesională decurgând din practica executorilor judecătorești, fiind identică cu dispozițiile art. 16 C. civ.

Instanța de apel a analizat în mod corect forma de vinovăție a pârâtului, raportat la dispozițiile art. 16 C. civ. și art. 1358 C. civ., reținând că fapta a fost comisă dintr-o culpă gravă și nu reprezintă un risc asigurat conform contractului de asigurare.

În ceea ce privește modul de interpretare a probelor administrate, precum și raționamentul instanței de apel în stabilirea gradului de vinovăție, acestea nu pot face obiectul analizei instanței de recurs întrucât țin de temeinicia hotărârii.

Așa fiind, hotărârea este dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.

În ceea ce privește critica recurentei E. referitoare la cheltuielile de judecată, aceasta este nefondată, nefiind formulate critici de nelegalitate cu privire la modalitatea în care instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 453 alin. (1) și, respectiv art. 455 C. proc. civ.

Referitor la critica întemeiată pe dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, Înalta Curte reține caracterul legal al dezlegării date de instanța de apel cu privire la lipsa oricărei relevanțe a stării de insolvabilitate a societății E., raportat la cheltuielile de judecată la plata cărora a fost obligată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., recursurile au fost respinse ca nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în recurs către intimatele-pârâte C. SA și G. SA.