ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1746/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, la data de 26 ianuarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. Craiova, anularea sentinței arbitrale nr. 05 din 03 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021 și suspendarea executării acestei hotărâri.

În drept, acțiunea în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. civ.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Ploiești, solicitând trimiterea cauzei Curții de Apel Craiova.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința nr. 63 din 30 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel Ploiești și a declinat competența soluționării cererii în anulare a hotărârii arbitrale nr. 5/03.01.2022 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în favoarea Curții de Apel Craiova.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri de anulare a hotărârii arbitrale nr. 5/03.01.2022 pronunțate de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova în dosarul nr. x/2021 și suspendarea executării acesteia, acțiune fundamentată pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a) și b) și art. 612 din C. proc. civ.

Conform art. 610 C. proc. civ., competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Așadar, stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cererii de anulare a hotărârii arbitrale a fost raportată de legiuitor exclusiv la locul unde s-a efectuat arbitrajul - în raport de care se stabilește curtea de apel competentă - fiind lipsite de relevanță orice alte aspecte referitoare la părți sau la arbitri.

În vederea stabilirii în cauză a locului efectuării arbitrajului, Curtea a solicitat precizări Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, care prin adresa depusă la dosar a precizat faptul că arbitrajul a avut loc la Craiova, învederând că "locul arbitrajului a fost stabilit la Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 569 C. proc. civ., la solicitarea reclamantei (pag. 1 din Cererea de arbitrare), la care pârâta nu s-a opus".

În acest sens, verificând cererea de arbitrare formulată de intimata din prezenta cauză, Curtea constată că aceasta a solicitat expres ca prezentul litigiu să fie soluționat în Craiova. str. x x, Bl. 23B. parter județul Dolj - Sediul Zonal Craiova, astfel că, în raport de dispozițiile art. 569 din C. proc. civ. - conform cărora locul arbitrajului se stabilește de părți - susținerile Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat sunt corecte.

De altfel, Curtea a constatat că în antetul hotărârii arbitrale contestate se menționează "Sediul Zonal Craiova", iar la finalul acesteia se învederează expres că hotărârea a fost pronunțată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Institutionalizat - mențiuni care se coroborează cu aspectele comunicate de către acest tribunal și care nu au fost îndreptate/modificate de către instanța arbitrală, motiv pentru care Curtea a considerat la acel moment procesual că arbitrajul a avut loc, respectiv hotărârea arbitrală a fost pronunțată la Sediul Zonal Craiova, context în care, în raport de dispozițiile art. 610 din C. proc. civ., competența de soluționare a prezentei cereri de anulare a hotărârii arbitrale revine Curții de Apel Craiova.

Curtea a mai reținut că la dosar a fost depusă de către reclamantă decizia ICCJ, secția a II-a civilă nr. 2365/9.11.2021, prin care instanța supremă a soluționat un conflict negativ de competență, reținând competența de soluționare a cauzei într-o speță pretins similară în favoarea Curții de Apel Ploiești, însă consideră că aceasta nu este aplicabilă tale quale în prezenta cauză, situația pendinte fiind diferită.

Astfel, în stabilirea competenței teritoriale a Curții de Apel Ploiești de a soluționa cererea de anulare a unei hotărâri pronunțate de același tribunal arbitral, instanța supremă nu a dispus de datele menționate anterior (respectiv precizările exprese ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat referitoare la locul desfășurării arbitrajului și la alegerea acestuia de către părți), ci s-a raportat la sediul tribunalului menționat și la prevederile art. 41 din Regulile de procedură ale acestuia.

Or, în cadrul dispozițiilor art. 41 teza finală, ultim precizate, se menționează expres posibilitatea părților de a conveni ca arbitrajul să aibă loc în altă parte decât la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, cu acordul conducerii acestuia, situație incidentă în prezenta cauză și învederată expres prin adresa la care s-a făcut referire mai sus, părțile alegând ca Ioc al efectuării arbitrajului Sediul Zonal Craiova, alegere care a fost însușită, evident, de tribunalul arbitral, de vreme ce a fost de acord ca arbitrajul să se desfășoare în locul ales de părți și să menționeze acest lucru în cuprinsul hotărârii pronunțate.

Nu în ultimul rând instanța supremă a avut în vedere și dificultățile de personal/de organizare ale sediilor zonale ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat și lipsa personalității juridice a acestora, împrejurări care lipsesc in prezenta cauză, de vreme ce ele nu au fost învederate de către părți sau de către tribunalul menționat și, oricum, ele nu sunt relevante în stabilirea competentei analizate.

Curtea a subliniat faptul că, în condițiile organizării ședințelor de arbitraj on-line, cum este cazul în speță, locul desfășurării arbitrajului nu poate fi decât cel al situării arbitrilor, respectiv al pronunțării hotărârii arbitrale, loc care în prezenta cauză se situează, fără echivoc, în circumscripția Curții de Apel Craiova, rezultând astfel că prezenta instanță nu este competentă teritorial să judece acțiunea în anulare cu care a fost investită.

De asemenea, Curtea a considerat că, de vreme ce în cuprinsul hotărârii arbitrale s-a consemnat expres un anumit loc al arbitrajului, reținerea altui loc cu ocazia stabilirii competenței de soluționare a acțiunii în anularea acestei hotărâri ar presupune fie existența unei erori materiale, fie a desfășurării arbitrajului și pronunțării hotărârii în alt Ioc decât cele menționate în cuprinsul său - împrejurare ultimă ce ar putea atrage incidența motivului de anulare prevăzut de art. 609 alin. (1) lit. g) [hotărârea arbitrală nu arată locul (real) al pronunțării], dar care nu se poate constata decât în urma soluționării acțiunii.

Or, în prezenta cauză nu s-a invocat niciuna dintre cele două situații premisă învederate (nici chiar de către titularul acțiunii în anularea hotărârii arbitrale), motiv pentru care Curtea consideră că trebuie avut în vedere locul pronunțării hotărârii arbitrale menționat în cuprinsul său, pentru stabilirea competenței acțiunii în anulare.

Prin urmare, ținând seama că arbitrajul a avut loc în circumscripția Curții de Apel Craiova, a considerat că acesteia îi revine competența de a solicita prezentul litigiu.

2.2). La data de 04 aprilie 2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția II civilă, iar prin sentința nr. 84/2022 din 04 mai 2022, a declinat, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 5 din data de 3 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, în dosarul nr. x/2021 și de suspendare a executării acestei hotărâri, formulată de pârâta A. S.A. București, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. S.R.L. Craiova; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație si Justiție, secția a II-a Civilă, în vederea soluționării conflictului negativ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele motive:

În privința locului în care s-a desfășurat arbitrajul, Curtea de Apel Craiova a constatat că, potrivit art. 2 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat este situat în Târgoviște, județul Dâmbovița.

Totodată, potrivit art. 41 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, locul desfășurării arbitrajului este la sediul Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, excepție făcând situația în care, potrivit aceluiași articol, părțile, cu acordul președintelui/vicepreședintelui Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, pot conveni un alt loc.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 56 din Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, judecata în cazul litigiilor deduse Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat se desfășoară potrivit menționatelor Reguli, cu excepția situațiilor în care părțile prin convenție arbitrală au prevăzut altfel, instanța reține că, în lipsa unei convenții arbitrale încheiate între părți, nu se poate reține că arbitrajul a fost soluționat în alte condiții decât cele prevăzute de Regulile de procedură ale Tribunalului, mai sus arătate.

De altfel, s-a mai reținut că, în afară de solicitarea B. S.R.L., inserată în cuprinsul cererii de chemare în judecată, înregistrată la tribunalul arbitral și a mențiunii din partea finală a hotărârii arbitrale, toate celelalte înscrisuri (comunicări de acte de procedură, diverse înștiințări provenite de la Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat, inclusiv comunicarea hotărârii arbitrale) aferente dosarului în care a fost adoptată hotărârea arbitrală contestată, nu sunt de natură a da de înțeles că litigiul arbitral urma să se desfășoare sau că s-a desfășurat în altă parte decât în locul prevăzut prin chiar Regulile de procedură ale Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, mai sus amintite.

Nu în ultimul rând, având în vedere că ședința de arbitraj urma a fi organizată on-line, dar și că sediile zonale nu aveau coordonatori și nici personal tehnic, Curtea a reținut că, la momentul soluționării cauzei, sediile zonale nu erau apte de a oferi condițiile necesare pentru desfășurarea unei ședințe de arbitraj, cu atât mai mult cu cât aceasta urma a se desfășura on-line.

Prin urmare, fără personal tehnic, necesar, de altfel, asigurării suportului aferent unei astfel de modalități de organizare a ședinței de arbitraj, desfășurarea acesteia într-un astfel de centru zonal nu era doar cu mult mai anevoioasă, ci, așa cum s-a arătat mai sus, nu avea nici temei legal.

Mai mult, a mai reținut, așa cum reiese din actul de înființare a Sediului Zonal Craiova (decizia nr. 108 din 19.11.2016), acesta este o entitate fără personalitate juridică ce se subordonează din punct de vedere material, teritorial și financiar Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, Curtea indicând și faptul că aceste aspecte au fost reținute și de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 2365 din 09 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2022, în cadrul unui regulator de competență, a stabilit competența de soluționare a unei acțiuni, similare cu aceea ce formează obiectul prezentului litigiu, în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Curții de Apel Craiova, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Litigiul are ca obiect anularea sentinței arbitrale nr. 5 din 3 ianuarie 2022, pronunțată de Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 610 C. proc. civ., "competența de a judeca acțiunea în anulare revine curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul".

Acest text de lege stabilește că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale intră în competența exclusivă a curții de apel în circumscripția căreia a avut loc arbitrajul.

Ca atare, soluționarea prezentului conflict negativ de competență presupune identificarea locului în care s-a desfășurat arbitrajul finalizat cu pronunțarea sentinței arbitrale nr. 5 din 3 ianuarie 2022 a Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat - Sediul Zonal Craiova, în dosarul nr. x/2021.

Cu privire la această chestiune, Înalta Curte constată că prin cererea de arbitrare ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 s-a solicitat ca litigiul arbitral să fie soluționat la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat .

De asemenea, în dispozitivul sentinței arbitrale s-a consemnat că aceasta a fost pronunțată la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, aspect care denotă că arbitrul învestit cu soluționarea cererii de arbitrare s-a aflat în Craiova la momentul pronunțării.

Nu în ultimul rând, potrivit răspunsului transmis în data de 09.03.2022 (atașat pe coperta dosarului de arbitraj), Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a precizat fără echivoc faptul că arbitrajul a avut loc în Municipiul Craiova, raportat la prevederile art. 569 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că arbitrajul a avut loc la Sediul Zonal Craiova al Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat.

Cum sediul acestui tribunal arbitral se află în circumscripția Curții de Apel Craiova, rezultă că aceasta este instanța competentă să soluționeze acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, conform art. 610 C. proc. civ.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a pricinii revine Curții de Apel Craiova.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., raportat la art. 610 din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.