ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1970/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Timiș, la 12 martie 2021, reclamantul A., în calitate de Luptător Rănit pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății, inclusiv dobânda legală aferentă, calculată de la data producerii prejudiciului și până la achitarea efectivă, cu titlu de daune morale, precum și la plata de daune materiale (al căror cuantum îl va indica precis după administrarea probei cu expertiza de specialitate în domeniul contabilitate, care va stabili diferențele de venit ale reclamantului după rănirea prin împușcare).

Prin sentința civilă nr. 1349 din 12 iulie 2021, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva hotărârii de fond a introdus apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 260 din 10 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul promovat de acesta.

Reclamantul A. a atacat pe calea recursului decizia instanței de apel, invocând în drept motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pe baza căruia a susținut admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 16 februarie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris.

Cauza a fost supusă procedurii de regularizare, nefiind întocmit raportul de admisibilitate față de data inițială a dosarului, 12 martie 2021, ulterioară datei de 21.12.2018, când au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport de excepția netimbrării, invocată din oficiu la prezentul termen de judecată, excepție a cărei analiză este prioritară conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar alin. (2) stipulează că, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.

De asemenea, art. 33 alin. (1) din aceeași ordonanță prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării.

În același timp, prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. dispun că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 din cod, cu nulitatea.

În speță, Înalta Curte constată că prin adresa emisă la 7 martie 2022 și comunicată la 11 martie 2022, la domiciliul procesual indicat în cererea de recurs, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, i s-a adus la cunoștință recurentului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, datorată pentru soluționarea recursului contra deciziei de apel, în baza dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Partea nu s-a conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa, iar cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei a fost respinsă prin încheierea din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Totodată, aspectul nedepunerii taxei a fost verificat și la finalizarea ședinței de judecată, moment la care s-a constatat că nu a fost transmisă la dosarul cauzei dovada achitării sumei de 100 RON, așa cum reiese din referatul întocmit de grefierul de ședință în urma verificărilor la registratura și arhiva secției I civile a instanței supreme.

Întrucât până la prezentul termen, recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, în speță devin incidente dispozițiile legale anterior menționate privind sancțiunea anulării cererii pentru nerespectarea obligației legale de a timbra, astfel cum a fost stabilită în sarcina sa de către instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 260 din 10 noiembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2022.