ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 689/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) Ut. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. In cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fara a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VHI-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.12.2018, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, admiterea acțiunii, cu consecința obligării pârâtei Ia comunicarea soluției de cercetare juridică.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1805 din 23 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VHI-a contencios administrativ și fiscala admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, respingând acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca fiind rămasă fără obiect.

Calea de atac exercitată în cauza împotriva sentinței nr. 1805/23.05.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VHI-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

A considerat că hotărârea de a clasa cauza pe motiv " de lipsă a obiectului" este netemeinică și nelegală.

Apărările formulate în cauză împotriva recursului, intimata-pnrâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că, în mod just a constata instanța de fond că absența obiectului cererii de chemare în judecată, ca și rămânerea fără obiect a cererii constituie

2

3 impedimente pentru continuarea procesului, indiferent de stadiul în care se afla și de soluțiile pronunțate de instanțele anterioare.

Răspunsul Ia întâmpinare

Împotriva apărărilor expuse de intimata - pârâtă în cadrul întâmpinării depusă la recursul ce face obiectul judecății, recurentul - reclamant a formulat Răspuns la întâmpinare, în cadrul căruia a expus motivele chemării în judecată a Inspecției Judiciare, invocând deopotrivă și motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alineat I pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului în cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

A fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471' și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, din data de 23.0J.2020 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 08 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs

Înainte de a proceda la analizarea criticilor formulate de recurentul -reclamant, pe fondul recursului, înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., va analiza mai întâi dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

In acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacata cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1)

3

4

din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat in termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, orcfinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac-și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reține că sentința nr. 1805 din 23 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII[-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 13 august 2019, conform Procesului-verbal de înmânare atașat la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 29 august 2019, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost transmisă prin poștă la instanța de fond, la data de 02.09.2019, menționată pe timbrul aplicat pe plicul de expediere a recursului la instanță, atașat la dosarul de recurs, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. .

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Înalta Curte constată astfel, față de actele dosarului, că recursul a fost depus în afara termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv la data de 02.09.2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 29.08.2019.

4

5

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs" precum și dispozițiile art. 489 alin. (1) din același act normative, conform cărora, Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal..."

Se constată, așadar, că aceste norme instituie în sarcina recurentului obligația de a exercita acest drept procesual de atacare a hotărârii judecătorești într-un anumit termen, imperativ, prevăzut de lege, declararea recursului după împlinirea termenului legal, atrăgând, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității acestuia.

In cauză, astfel cum s-a reținut anterior, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și fără a dovedi că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 186 C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural Va fi repusă în termen mimai daca dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. în cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, înalta Curte, constatând ca recursul este tardiv, îl va anula, făcând aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., aplicând astfel și sancțiunea juridică a decăderii părții din dreptul de a exercita acesta cale de atac, sancțiune prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ., pentru neexercitarea sa în termenul legal.

Pe cale de consecință, neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât, aceasta nu mai poate fi analizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamantul A., ca tardiv, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1805 din data de 23 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIH-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.