ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2386/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea depusă, la data de 04 martie 2021, la Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 696 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 17 martie 2021 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, arătând că motivarea scurtă dată în contestația în anulare echivalează cu o nemotivare, cu lipsa motivării în fapt și în drept a fiecărui capăt de cerere.

Raportat la excepția autorității de lucru judecat, recurentul a arătat că instanța de revizuire a reținut că autoritatea de lucru judecat este atunci când instanțele s-au pronunțat în dosare diferite, dar având același obiect, cauză și părți, diferit de ceea ce prevede art. 430 alin. (1) C. proc. civ.

A mai arătat că autoritatea de lucru judecat ca excepție, conform art. 432 C. proc. civ., poate fi invocată de instanță sau părți în orice stadiu procesual, chiar înaintea instanței de recurs, iar potrivit art. 643 alin. (1) C. civ., fiecare coproprietar poate sta singur în justiție, indiferent de calitatea procesuală în orice acțiune privitoare la coproprietate, inclusiv în cazul acțiunii în revendicare.

Conchizând, recurentul a arătat că instanțele de fond, apel, recurs, contestație în anulare, revizuire au dat hotărâri greșite, reținând că un coproprietar nu poate revendica de la un alt coproprietar.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B., care nu a depus întâmpinare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului, recursul este legal timbrat, este formulat în termen și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a)-c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurentul-revizuent în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la 05 iulie 2021, respectiv la 06 august 2021.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 696 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 154 din 26 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, reținând, în esență, că, nemulțumirea revizuentului exprimată față de considerentele hotărârii atacate și de faptul că instanța de control judiciar nu a ținut cont de toate motivele invocate în contestația în anulare nu pot face obiectul revizuirii prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, curtea a reținut că în cadrul contestației în anulare nu s-a invocat prima hotărâre în raport de care se susține autoritatea de lucru judecat.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la argumentele în susținerea soluției pronunțate de curtea de apel, criticile sale vizând nemotivarea hotărârii și faptul că instanța trebuia să motiveze în fapt și în drept fiecare capăt de cerere fiind pur formale, deoarece recurentul nu a prezentat instanței de recurs aspecte suplimentare în susținerea acestei critici și nici nu a indicat care capete de cerere nu au fost analizate de către curtea de apel.

În continuare, recurentul a prezentat aspecte teoretice cu privire la excepția autorității de lucru judecat reglementată de art. 430-432 C. proc. civ. și la modul în care această excepție poate fi invocată, fără a decela veritabile critici de nelegalitate cu privire la maniera în care curtea de apel a aplicat și interpretat aceste dispoziții procedurale.

Astfel, se constată că recurentul a indicat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece simpla indicare a unor texte de lege nu este suficientă pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului, ci este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Recurentul a mai făcut referire și la dispozițiile art. 643 C. civ., însă, se reține că aceste dispoziții de drept material vizează fondul raportului juridic litigios, or, în speță, a fost atacată cu recurs o hotărâre pronunțată în calea extraordinară a atac a revizuirii, care poate fi exercitată în situații excepționale și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ.

În aceste condiții, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 696 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 696 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2021.