ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2021

Ședința publică din data de 20 octombrie 2021

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, la data de 15 martie 2021, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 339 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 aprilie 2021 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul-revizuient A., fără a invoca incidența vreunuia dintre motivele de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susținut că decizia recurată este pronunțată nelegal și prin fraudă la lege, cererea pe fond fiind o revizuire promovată în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A mai arătat că, în mod abuziv, curtea de apel a constatat intervenită sancțiunea perimării cererii revizuire în contextul în care revizuentul a invocat practica neunitară a instanței, în raport de deciziile pronunțate de alte instanțe, Tribunalul Specializat Cluj și Curtea de Apel Cluj, în alte situații identice și în care au fost anulate încheierile de încuviințare a executării silite, dând eficiență prevederilor art. 178 alin. (1) din C. proc. civ.

Cererea de revizuire, formulată la data de 27 martie 2019, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că prin hotârârile judecătorești a căror revizuire s-a solicitat, instanța de judecată a nesocotit autoritatea de lucru judecat, dar și în considerarea hotărârii nr. 19/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Recurentul a mai susținut că, în cauză, sunt incidente și prevederile art. 509 pct. 11 din C. proc. civ., având în vedere că prin decizia nr. 895/2015, Curtea Constituțională a României a declarat neconstituționale prevederile art. 666 din C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că sunt incidente și dispozițiilor art. 509 pct. 10 din C. proc. civ., întrucât instanța a nesocotit puterea obligatorie a deciziei nr. 19/2018, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Concluzionând, recurentul a învederat că se impune sesizarea Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în temeiul prevederilor art. 519 din C. proc. civ., raportat la soluțiile contradictorii pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul de executare nr. 670/2015 și dosarul de executare nr. 918/2017 al Judecătoriei Cluj.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că, în opinia raportorului, partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei atacate, recursul este exercitat în termenul legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ.. Totodată, s-a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., completul de filtru urmează să dispună asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și cu privire la posibilitatea încadrării criticilor formulate de recurent în motivele de casare prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părții, pentru ca aceasta să depună punct de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părții la data de 10 august 2021.

Recurentul a depus punct de vedere la raport, la 14 octombrie 2021, prin care a prezentat motivele care susțin admisibilitatea cererii de revizuire.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, referitor la cererea formulată de recurent privind sesizarea Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se reține că, prioritar, se impun a fi verificate condițiile de admisibilitate în principiu a recursului și numai în ipoteza în care se va constata că recursul îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 C. proc. civ. vor putea fi analizate celelalte cereri incidentale formulate de recurent, cum este și cazul cererii întemeiate pe dispozițiile art. 519 C. proc. civ.

Analizând condițiile de formă ale cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 339 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a constatat perimat recursul formulat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 116 din 28 februarie 2019 a Curții de Apel Timișoara, a deciziei civile nr. 55 din 30 ianuarie 2018 a Tribunalului Timiș și a sentinței civile nr. 11624 din 28 septembrie 2017 a Judecătoriei Timișoara, pronunțate în dosar nr. x/2017, reținându-se, în esență, că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și că sunt îndeplinite cerințele legale pentru perimare.

Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, ci doar a prezentat aspecte în susținerea cererii de revizuire a cărei perimare s-a constatat.

Întrucât obiectul recursului îl constituie o hotărâre prin care s-a constat perimată calea de atac a revizuirii, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin decizia recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și că sunt întrunite condițiile legale pentru perimare.

Susținerea recurentului că, în mod abuziv, curtea de apel a constatat intervenită sancțiunea perimării cererii revizuire, în contextul în care revizuentul a invocat practica neunitară a instanței, în raport de deciziile pronunțate de alte instanțe, nu constituie o veritabilă critică de nelegalitate care să poată fi circumscrisă motivelor de casare expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., prin aceste argumente recurentul neaducând în discuție stăruința sa în soluționarea cererii, ci a reluat apărările invocate în cererea de revizuire.

De asemenea, nu pot fi analizate nici celelalte critici formulate de recurent care privesc cererea de revizuire a cărei soluționare s-a perimat, întrucât nu se raportează la considerentele deciziei atacate, ci vizează fondul raportului juridic litigios.

Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile care susțin nelegalitatea deciziei atacate, iar în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 339 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 339 din 10 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2021.