ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1534/2021

HOTĂRÂRE

16.06.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1534/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 31 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF., GGGGG., HHHHH., IIIII., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională Antidrog, au solicitat obligarea pârâtei la efectuarea tuturor demersurilor legale, administrative sau judiciare (incluzând, fără ca enumerarea să fie una limitativă/exhaustivă, formularea de cereri inclusiv în instanță dacă este necesar, emiterea de acte administrative normative sau individuale, modificare contracte de muncă etc.), în vederea stabilirii pentru reclamanți a încadrării posturilor în categoria celor de muncă în condiții deosebite, similar personalului instituției cu atribuții similare celor ale reclamanților, dar încadrate ca funcționari publici cu statut special, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 5, art. 6, art. 39 alin. (1), art. 40 alin. (2) Codul muncii, ale H.G. nr. 461/2011 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale Antidrog, ale Regulamentului de organizare și funcționare al Agenției Naționale Antidrog, ale H.G. nr. 1822/2004, ale art. 2 și 3 din Legea 31/1991, ale art. 1, 6 și 8 CEDO, ale art. 16, 34 din Constituția României, ale art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea 263/2010, și ale O.U.G. nr. 137/2000.

La 30 septembrie 2020 JJJJJ. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamanților prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost completată de către aceștia.

Prin încheierea din 7 octombrie 2020, s-a dispus disjungerea cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanții care nu au domiciliul sau locul de muncă pe raza județului Cluj și formarea unor dosare distincte. Astfel s-a format dosarul nr. x/2020 privind pe reclamanta TTT..

Prin sentința civilă nr. 1944/2020 din 7 octombrie 2020, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată și a cererii de intervenție în favoarea reclamanților, formulată de JJJJJ., în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În esență, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că potrivit art. 269 Codul muncii, conflictele de muncă se judecă de către instanța competentă în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, în timp ce art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, fiind, deci, reglementată în mod expres competența teritorială exclusivă în privința litigiilor de muncă. A mai reținut instanța că această competență poate fi înlăturată în cazul în care sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cu aplicarea dispozițiilor art. 269 alin. (3) Codul muncii și ale art. 59 C. proc. civ.. Prin raportare la locul de muncă al reclamantei, astfel cum este indicat în înscrisurile atașate dosarului, și având în vedere că reclamanta nu are nici domiciliul și nici locul de muncă în circumscripția Tribunalului Cluj și că invocă drepturi proprii, neputându-se reține o coparticipare procesuală activă, instanța a apreciat că nu este competentă în soluționarea cauzei.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Hunedoara.

La 22 ianuarie 2021, reclamanta a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, apreciind că în cauză este competent Tribunalul Cluj.

Prin sentința civilă nr. 317/2020 din 10 martie 2021, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată de angajați ai Agenției Naționale Antidrog, aceștia formulând pretenții identice în contradictoriu cu angajatorul, pretenții justificate pe o cauză juridică identică, și anume, natura activităților prestate. Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 269 Codul muncii rezultă că reclamanta putea sesiza fie Tribunalul Hunedoara, instanță în circumscripția căreia își are domiciliul și locul de muncă, fie instanța competentă teritorial pentru oricare dintre ceilalți reclamanți din dosarul nr. x/2020, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă între aceștia. Analizând dispozițiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii și pe cele ale art. 59 C. proc. civ., instanța a apreciat că sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active între persoanele care au introdus inițial cererea de chemare în judecată, deoarece există o strânsă legătură între drepturile și obligațiile părților întrucât toți reclamanții din dosarul inițial, nr. x/2020, au calitatea de angajați ai pârâtei, pretenția formulată de fiecare dintre aceștia este identică, iar motivele de fapt și de drept expuse în justificarea obiectului sunt identice, singura diferență fiind dată de împrejurarea că pârâta are încheiat cu fiecare reclamant un raport de muncă distinct, cerință specifică impusă de legislația muncii. Astfel s-a reținut că reclamanta din cauza de față era îndreptățită să introducă cererea de chemare în judecată împreună cu ceilalți reclamanți la Tribunalul Cluj, așa cum s-a și întâmplat, dat fiind că sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, iar o parte dintre reclamanți aveau domiciliul și locul de muncă în circumscripția acestei instanțe.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Hunedoara competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai mulți angajați ai Agenției Naționale Antidrog prin care aceștia solicită încadrarea posturilor ocupate în categoria celor de muncă în condiții deosebite, prezentul litigiu având caracterul unui conflict individual de muncă.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparține instanței de la domiciliul reclamantului, iar potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Prezentul dosar s-a format ca urmare a disjungerii din dosarul nr. x/2020 pentru reclamanții care nu au nici domiciliul și nici locul de muncă în județul Cluj, măsură administrativă ce a precedat dezînvestirea Tribunalului Cluj.

Față de faptul că reclamanta din prezentul dosar are domiciliul în județul Hunedoara, se apreciază că instanța competentă în soluționarea cauzei este Tribunalul Hunedoara.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.