ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1819/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 28 septembrie 2021
asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 august 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, contestatorii A., B. și C. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1214 din 18 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, prin care s-a anulat recursul declarat împotriva deciziei nr. 447 din 7 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.
Dosarul a fost repartizat completului de judecată nr. 9 care, prin rezoluția de primire din 14 septembrie 2020, a fixat termen de judecată la 20 octombrie 2020 în vederea soluționării contestației în anulare.
Prin încheierea din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal au lipsit părțile, iar acestea nu au solicitat judecata cauzei în lipsă.
Prin rezoluția din 7 iulie 2021, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în vederea discutării perimării cererii de recurs.
La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției de perimare, pe care o va admite pentru următoarele motive:
Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".
Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 20 octombrie 2020, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care nici una din părți nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimată cererea de recurs cu a cărei soluționare a fost învestită.
Având în vedere excepția perimării cauzei a cărei soluționare a prevalat, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu s-a mai impus analiza cererii de amânare a judecării cauzei formulate de contestatorii A., B. și C..
Referitor la cererea de suspendare a cursului perimării formulată de contestatori, Înalta Curte reține că termenul de perimare este susceptibil de întrerupere și de suspendare.
Suspendarea perimării este reglementată de art. 418 C. proc. civ. prin care legiuitorul prevede trei cazuri de suspendare a termenului de perimare:
Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413 și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată.
În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.
Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege.
Or, în cauză, nu se verifică niciuna dintre condițiile impuse de art. 418 C. proc. civ. pentru a putea fi suspendat cursul perimării, judecarea cauzei fiind suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatorii A., B. și C. împotriva deciziei nr. 1214 din 18 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2021.