ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1748/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs contestatoarea A..

În motivarea recursului, care nu a fost încadrat în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta nu invocă critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată, limitându-se să precizeze faptul că în fața Curții de Apel Timișoara nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă și să prezinte parcursul litigiului.

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluția din 8 iunie 2020 s-a stabilit termen la 23 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității căii de atac, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul, prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Prin prisma considerentelor teoretice expuse, se reține că recurenta a invocat împrejurări care vizează situația de fapt prin care a arătat că în etapa procesuală încheiată prin hotărârea recurată nu a formulat cerere de judecare a cauzei în lipsă și a prezentat aspecte privind parcursul cauzei, fără a indica în concret care sunt motivele de nelegalitate ce pot fi imputate încheierii recurate și fără a formula critici, care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susține nelegalitatea actului de procedură atacat.

În condițiile în care motivele de fapt ale recursului sunt străine de acelea expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.