ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 581/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.11.2018, sub numărul x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, anularea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, respectiv art. I integral și art. III în ceea ce privește efectele asupra operatorilor economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice.

Prin sentința civilă nr. 543 din 14 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost anulat Ordinul nr. 1960/2018 emis de președintele ANAF.

Împotriva sentinței civile nr. 543 din 14 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, invocându-se modificarea OPANAF nr. 3236/2018 prin OPANAF nr. 508/2019, în sensul abrogării dispozițiilor care impuneau deținerea de spații de depozitare.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 august 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 3 februarie 2021 în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a recursului, care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națioanlă de Administrare Fiscală, anularea Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, respectiv art. I integral și art. III în ceea ce privește efectele asupra operatorilor economici înregistrați să distribuie și să comercializeze în sistem angro, fără depozitare, produse energetice.

Prin sentința nr. 543 din 14 februarie 2019, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat Ordinul nr. 1960/2018 emis de președintele ANAF.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 14 februarie 2019, iar, între această dată și data de 22 mai 2019 la care autoritatea pârâtă a declarat calea de atac exercitată împotriva acesteia, în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, a fost publicat Ordinul ANAF nr. 508/2019, prin care a fost modificată Anexa 1 la Ordinul nr. 3236/2018 al Președintelui ANAF, în sensul că au fost abrogate dispozițiile care impuneau deținerea de spații de depozitare de către operatorii economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice, dispoziții criticate de reclamantă în prezenta cauză.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că încetarea, prin abrogare, a efectelor OPANAF nr. 1960/2018 a cărui anulare s-a dispus prin sentința pronunțată de Curtea de Apel București, ce formează obiectul prezentului recurs, nu afectează, prin ea însăși, legalitatea acestei hotărâri, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului pârâtei în promovarea recursului exercitat în cauză.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu mai justifică un interes în soluționarea recursului de față, atât timp cât anterior exercitării căii de atac aceasta a emis un alt ordin, prin care a abrogat dispozițiile din OPANAF nr. 1960/2018, criticate de reclamantă în prezenta cauză, un astfel de interes subzistând numai în cazul în care aceste dispoziții mai erau în vigoare.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, dar cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, ceea ce nu este cazul în speță.

Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de autoritatea pârâtă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 543 din 14 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.