ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4458/2020

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Uniunea Sârbilor din România a chemat în judecată pârâtul Fondul de garantare a asiguraților și a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 6894/27.06.23017, în ceea ce privește respingerea cererii de plată a sumei de 15.426,44 RON, obligarea pârâtului la plata sumei de 15.426,44 RON, cu titlu de despăgubiri decurgând din contractul de asigurare avarii și furt auto - Casco Exclusiv.

Prin sentința nr. 403 din 6 februarie 2018, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Uniunea Sârbilor din România, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de garantare a asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta Uniunea Sârbilor din România, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond.

În motivarea recursului, a arătat că motivele pe care se întemeiază soluția instanței de fond sunt străine de natura cauzei. Pârâtul a respins cererea de plată pentru suma de 15.426,44 RON cu motivarea că această sumă reprezintă manoperă necuvenită și diferență prețuri piese de schimb, în alți termeni pârâtul a arătat că asigurătorul în faliment A. S.A. a avut o convenție de colaborare cu unitatea service B. S.R.L., în cuprinsul căreia au fost consemnate anumite prețuri pentru manoperă și pentru piese, iar în factura finală au fost consemnate prețuri mai mari, motiv pentru care Fondul nu poate achita decât contravaloarea prejudiciului calculat la prețurile consemnate în convenția de colaborare.

Instanța de fond a reținut că suma de 15.426,44 RON reprezintă contravaloarea unor reparații care nu au fost consemnate în procesul-verbal de constatare întocmit de reprezentantul asiguratorului și reprezentatul unității service și a motivat soluția de respingere a contestației cu această stare de fapt care nu corespunde realității, nu a fost avută în vedere de pârât, din întreg probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă cu evidență că reparația autoturismului a vizat doar daunele consemnate în procesul-verbal de constatare, nu și alte daune.

Instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material, a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 2 din Legea nr. 213/2015, întrucât prin aceste prevederi legiuitorul a urmărit protejarea creditorilor de asigurări, calitate pe care o deține și recurenta, de consecințele insolvenței unui asigurător. Or, în situația de față, în care nu a făcut altceva decât să anunțe producerea evenimentului asigurat și să solicite recuperarea prejudiciului, recuperare care s-a efectuat la dispoziția asigurătorului de către o unitate service colaboratoare a acesteia, este evident că prevederile art. 2 din Legea nr. 213/2015 nu au fost aplicate corect, întrucât prin soluția recurată nu a fost protejată de consecințele insolvenței asigurătorului, ci, dimpotrivă, a fost prejudiciată.

Instanța de fond a aplicat greșit și prevederile art. 8.3 din Condițiile particulare privind asigurarea de avarii și furt - Casco exclusiv, întrucât tocmai aceste prevederi îi conferă dreptul de a dobândi indemnizația de asigurare în cuantum egal cu valoarea efectivă a prejudiciului; autoturismul avariat a fost reparat într-o unitate service indicată de asigurător, iar reparația autoturismului a fost efectuată conform indicațiilor date de asigurător, context în care reținerea instanței de fond, potrivit căreia Fondul nu preia ope legis obligațiile asigurătorului și în atare situație nu este ținut să acopere în totalitate prejudiciul creat prin producerea evenimentului asigurat, este nelegală.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că menține apărările formulate prin întâmpinare la instanța de fond; în temeiul art. 8.3. din Condițiile particulare privind asigurarea de avarii și furt - Casco Exclusiv, "Indemnizația se va acorda în funcție de cele înscrise în procesul-verbal de constatare si de celelalte documente solicitate de Asigurător." și art. 8.4. din aceleași condiții "în cazul înlocuirii/reparației consecință a producerii evenimentului asigurat cuantumul daunei asigurate este egal cu costul reparațiilor și/sau înlocuirilor părților componente sau pieselor avariate ale acestora, potrivit soluțiilor tehnologice stabilite de către Asigurător prin procesul-verbal de constatare, inclusiv cheltuielile pentru materiale și manoperă aferente", s-a stabilit că nu se justifică acordarea sumei de 15.426,44 Iei, urmând a se achita suma de 15.613,04 RON, reprezentând: total manoperă 1.445,81 RON; total vopsitorie 2.070,72 RON; total piese 9.494,34 RON; total despăgubire cu TVA 20% 15.613,04 RON.

Examinând recursul formulat prin prisma motivelor de casare invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta Uniunea Sârbilor din România a solicitat anularea deciziei nr. 6894/27.06.2017 emisă de Fondul de garantare a asiguraților, prin care a fost admisă cererea de plată înregistrată sub nr. x/26.08.2016 pentru suma de 15.613,04 RON și respinsă pentru suma de 15.426,44 RON.

Pârâtul Fondul de garantare a asiguraților a constatat că nu se justifică la plată suma de 15.426,44 RON, din care 4373,91 RON manoperă necuvenită, 8315,14 RON diferență prețuri piese și 166,31 RON diferență prețuri mici, întrucât nu a fost respectată convenția de colaborare încheiată între A.. S.A. și unitatea de service și au fost invocate prevederile art. 8.3. și 8.4. din condițiile de asigurare.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Referitor la susținerile recurentului pârât cu privire la faptul că sentința recurată conține motive străine de natura cauzei, este de observat că acest motiv conduce la casarea hotărârii atunci când aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, situație care nu se regăsește în prezentul dosar.

Contrar susținerile recurentei reclamante privind faptul că motivele pe care și-a întemeiat instanța de fond soluția sunt străine de obiectul litigiului dedus judecății, întrucât rezultă cu evidență că reparația autoturismului a vizat doar daunele consemnate în procesul-verbal de constatare, nu și alte daune, este de observat că instanța a reținut că prin decizia nr. x/27.06.2017 a fost admisă cererea de plată pentru suma de 15.613,04 RON și respinsă pentru suma de 15.426,44 RON, Fondul de garantare a asiguraților apreciind că nu se justifică la plată suma de 15.426,44 RON, întrucât nu a fost respectată convenția de colaborare încheiată între A.. Sa și unitatea de service, cu invocarea prevederilor art. 8.3. și 8.4. din condițiile de asigurare. Instanța de fond a menționat cele invocate de recurentă în contextul în care a reținut situația de fapt din probele administrate, și anume faptul că devizul de calculație a costurilor de reparație întocmit de către S.C. B. S.R.L. la data de 19.08.2016 nu respectă prețurile prevăzute în convenția de colaborare, în care costul orei de manoperă a fost stabilit la 44,29/55 RON, prin devizul în discuție fiind stabilit un preț de 150 RON/oră manoperă, deși prin devizul de calculație a costurilor de reparație întocmit de către S.C. B. S.R.L. la data de 06.06.2016 ora de manoperă a fost de 44,35 RON/oră; de asemenea, în ceea ce privește piesele de schimb, valoarea acestora a fost de 9507,48 RON (fără TVA) în devizul din 06.06.2016, pentru ca ulterior să fie în sumă de 17.975,79 RON (fără TVA), prin devizul din data de 19.08.2016, reținând instanța de fond că fără nicio justificare, respectiv fără să existe un proces-verbal suplimentar de constatare care să justifice eventuale costuri suplimentare.

În continuare, însă, instanța de fond a analizat motivele invocate și a arătat că în mod corect pârâtul a constatat incidența prevederilor art. 8.3 și ale art. 8.4 din Condițiile particulare privind asigurarea de avarii și furt - Casco Exclusiv, neputând fi reținute susținerile reclamantei în sensul că nerespectarea convenției de colaborare încheiată între asigurător și societatea specializată în reparații nu îi poate fi opusă, fiind relevante prevederile art. 2 din Legea nr. 213/201 și faptul că pârâtul nu preia ope legis obligațiile vreunui asigurător în faliment, ci are ca scop protejarea creditorilor de asigurare de consecințele insolvenței unui asigurător și FGA, nefiind succesor în drepturi și obligații al vreunui asigurător, pârâtul având obligația de a restitui doar suma reprezentând contravaloarea pagubei, iar nu suma efectiv plătită de reclamantă unității service, rămânând în sarcina acesteia din urmă recuperarea sumelor achitate în plus.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., care privește încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, susținerile recurentei privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 213/2015, respectiv a prevederilor art. 8.3 din Condițiile particulare privind asigurarea de avarii și furt - Casco exclusiv, sunt, de asemenea, nefondate.

Art. 2 din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților cuprinde dispoziții generale, potrivit cărora Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător, garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5 din lege.

Admiterea în parte a cererilor de plată formulate de creditorul de asigurări nu înseamnă aplicarea greșită a acestor dispoziții cu caracter general, potrivit cărora Fondul de garantare a asiguraților are ca scop protejarea creditorilor de asigurări și garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 213/2015, în vederea protejării drepturilor creditorilor de asigurări, Fondul va lua măsurile necesare cu privire la deschiderea dosarelor de daună, constatarea tehnică a avariilor, instrumentarea dosarelor de daună și avizarea dosarelor de daună din punct de vedere tehnic. Instrumentarea dosarelor de daună se face, însă, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare.

De asemenea, potrivit art. 13 din Legea nr. 213/2015, în vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență.

Or, în raport de aceste dispoziții, în mod corect s-a reținut incidența prevederilor art. 8.3. din Condițiile particulare privind asigurarea de avarii și Furt - Casco exclusiv, conform cărora "Indemnizația se va acorda în funcție de cele înscrise în procesul-verbal de constatare și de celelalte documente solicitate de Asigurător" și ale art. 8.4., conform cărora "în cazul înlocuirii/reparației consecință a producerii evenimentului asigurat cuantumul daunei asigurate este egal cu costul reparațiilor și/sau înlocuirilor părților componente sau pieselor avariate ale acestora, potrivit soluțiilor tehnologice stabilite de către Asigurător prin procesul-verbal de constatare, inclusiv cheltuielile pentru materiale și manoperă aferente".

În condițiile în care devizul de calculație a costurilor de reparație întocmit de către S.C. B. S.R.L. la data de 19.08.2016 nu a respectat prețurile prevăzute în convenția de colaborare încheiată între S.C. A.. S.A. și S.C. B. S.R.L., care au fost avute în vedere în devizul de calculație a costurilor de reparație întocmit de către S.C. B. S.R.L. la data de 06.06.2016, și anume tarif manoperă 150 RON/oră, respectiv 44,35 RON/oră, iar valoarea piesele de schimb 17.975,79 RON (fără TVA), respectiv 9507,48 RON, în mod corect Fondul a stabilit valoarea despăgubirilor solicitate prin raportare la convenția de colaborare încheiată între S.C. A.. S.A. și S.C. B. S.R.L. și la devizul din data de 06.06.2016.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă, este legală, raportat la situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 213/2015, ținând seama de condițiile de asigurare prevăzute în contractele de asigurare încheiate, în baza cărora sunt formulate și soluționate cererile de plată.

Pentru toate aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de recurenta reclamantă, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.