ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor

art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea

nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție

este organizată în 4 secții: secția

I

civila, secția a

II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și; fiscal, 4 complete

de 5 judecători și secțiile unite, cu competență proprie.

În lipsa unor

norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciara)

prin care să se statueze în sensul că, doar anumite categorii de

:

cauze

ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul

aceleiași instanțe, sintagma „cu competență proprie"; prevăzută de dispoziția

legală menționată distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune

ale celor două secții civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme,

precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată

ce funcționează la nivelul celor două secții civile începând cu data de 1 octombrie

2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie

2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin hotărârea nr. 10

din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Potrivit Anexei

1 a hotărârii menționate, în cadrul secției

I

civilă funcționează

complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate

în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii,

dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect

cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre

a Colegiului de conducere s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate după

data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor specializate

care funcționează la nivelul secției a II-a civilă, având diverse obiecte identificate

în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile ale instanței

supreme, în proporție de ½ pentru fiecare dintre acestea, prin utilizarea

aplicației ECRIS.

Or, în speță,

se constată că obiectul cauzei, și anume, „acțiune în constatare", se circumscrie

competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secției

a II-a civilă, identificate în Anexa

I

a hotărârii menționate

sub denumirea acțiune în constatare.

În atare situație,

competența funcțională de soluționare a recursului revine secției a II-a civilă,

în raport de prevederile hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului de

conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, dosarul

urmează a fi scos de pe rolul secției

I

civile și trimis,

spre competentă soluționare, secției a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate cauza de

pe rol având ca obiect recursurile declarate de reclamantele C.E., G.M. și de reclamanții

T.C. și T.G. împotriva deciziei nr. 114/Ap din 18 octombrie 2011 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă

și asigurări sociale și o trimite, spre competență soluționare, secției a II-a civilă

a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2013.